Petru Cretia - Oglinzile

Prozator, eseist È™i traducător român, se remarcă încă din tinereÈ›e cu pasiunea pentru scris È™i literatură. Este unul dintre cei mai controversaÈ›i oameni de cultură din È›ara noastră, iar scrierile sale vor face înconjurul lumii. Se naÈ™te la Cluj, dar părăseÈ™te rapid oraÈ™ul natal pentru a se stabili în BucureÈ™ti, unde va avea un mare succes în cercurile intelectualilor vremii. Studiază limbile clasice È™i literatura veche, iar primele sale scrieri sunt primite cu scepticism în epocă. Este curajos È™i abordează subiecte despre care se vorbeÈ™te cu perdea È™i pentru acre ar putea fi aspru judecat. PorneÈ™te într-o căutare extraordinară de noi izvoare literare È™i dă viață unor scrieri magistrale, pline de emoÈ›ie È™i care se vor bucura de aprecierea È™i susÈ›inerea unui public variat.

Scrie despre orice, dar îl interesează cu precădere literatura clasică, iar personajele sale sunt inspirate din vechi lucrări citite ori din oamenii interesanÈ›i pe care a avut ocazia să-i cunoască. Este un vizionar absolut, dar nu ne plictiseÈ™te cu angoasele sale È™i nici nu face lungi pledoarii descriptive. Se inspiră de la francezi È™i latini, dar geniul său îl va depăși pe al acestora.

Este un filosof înnăscut, iar opera sa va fi tradusă în peste 30 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională. Într-o vreme, va fi comparat cu Cioran, deÈ™i nu este nici pe departe la fel de pesimist ca acesta. Va călători mult, iar experienÈ›ele deprinse aici îi vor servi drept sursă de inspiraÈ›ie pentru scrierile de mai apoi.

Lucrarea de față este un manifest pentru regăsirea adevărului. O pledoarie cu caracter filosofic, iar alegoriile scriitorului ne vor emoÈ›iona È™i surprinde încă de la primele capitole. Adesea, scrierea este captivantă È™i chiar am putea spune că poartă un iz de suspans. În cea mai mare parte însă, ea însumează o serie de idei È™i gânduri, iar cititorii vor fi cuceriÈ›i de reflecÈ›iile personale ale scriitorului. Cartea vorbeÈ™te despre viaÈ›a asemenea unei oglinzi, despre sinceritate È™i despre legăturile dintre indivizi. Este, într-adevăr, subiectivă pe alocuri, iar cititorul va chestiona unele idei de ale lui CreÈ›ia. Acesta face cumva abstracÈ›ie de politic È™i caută să revină la origini, să vorbească despre o societate liberă, guvernată numai de propriile principii. El se opune lui Rousseau È™i se împotriveÈ™te ideii că omul se naÈ™te bun, iar societatea îl corupe. CreÈ›ia crede că omul nu poate fi corupt, dacă se naÈ™te integru È™i cu simÈ›ul responsabilității. El ne vorbeÈ™te apoi despre sistemul de valori al societății oglindă, despre grupurile de oameni care se opun regimurilor, ideilor È™i, în fond, altor oameni. 

Scrierea este extrem de interesantă nu numai pentru aceia care au vaste cunoÈ™tinÈ›e de filosofie sau politologie, ci pentru fiecare individ în parte, care doreÈ™te să înÈ›eleagă mai bine de unde vine È™i spre ce se îndreaptă. Cartea va fi primită cu succes pe piață, deÈ™i va avea È™i contestatari. CreÈ›ia e acuzat de subiectivism, dar asta nu îi va afecta celebritatea de mai apoi. Astăzi, scrierea este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii: Univers (2001), Editura pentru Literatură (1999).