Romanul “Cronică de familie” de Petru Dumitriu a apărut în anul 1955, la editura de Stat pentru Literatură È™i Artă, în format cartonat, fiind împărÈ›it în trei volume de peste 500 de pagini fiecare, fiind una dintre cele mai importante È™i mai comentate titluri literar din perioada comunistă, asta pentru că, autorul alege să ducă o viață în slujba partidului comunist, fiind însă în aceaÈ™i măsură înverÈ™unat împotriva comunismului.
Romanul, prezintă în stilul autorilor marcanÈ›i ai vremii, o adevărată cronică a unei familii, de la mijlocul secolului al XIX-lea È™i până la mijlocul secolului al XX-lea, vorbind despre patru generaÈ›ii, urmaÈ™i ai lui Manolache Cozianu.
Opera este un adevărat arbore genealogic, în care se dezvoltă detalii istorice, imediat după perioada fanariotă, astfel că reuÈ™eÈ™te în incipit să creioneze răscoala țărănească din 1907, cu toate problemele societății împărÈ›ite în alte două tabere, burgheze È™i aristocratice.
Printre alte edituri care publică romanele, putem aminti de editura FundaÈ›iei Culturale Române, 1993, în format broÈ™at, editura Litera InternaÈ›ional, 2004, în format broÈ™at sau editura Curtea Veche, din colecÈ›ia Biblioteca pentru ToÈ›i – Jurnalul NaÈ›ional, 2011, în format cartonat, cu supracopertă.
Petru Dumitriu s-a născut la data de 8 mai 1924, în localitatea BaziaÈ™, din judeÈ›ul CaraÈ™-Severin, fiind un scriitor, dramaturg È™i eseist român, unul dintre cei mai mari scriitori români din perioada comunistă, acesta oferind o imagine completă unor perioade confuze din istoria României.
CreÈ™te în localitatea natală, finalizând È™coala primară È™i gimnaziul, în OrÈ™ova, iar liceul, la Târgu-Jiu, în anul 1941. Dezvoltă de-a lungul timpului abilități literare remarcabile, primind mai multe premii la Olimpiade de Limba È™i Literatura Română.
Urmează în anul 1941 “Facultatea de Filosofie” la “Universitatea din BucureÈ™ti”, însă alege să plece în Germania spre a-È™i continua studiile, după ce obÈ›ine o bursă „Humboldt” la “Universitatea din Munchen”.
Debutează în anul 1943, în “Revista FundaÈ›iilor Regale”, mai târziu, în anul 1945, acesta primind din partea unui juriu de specialitate “Premiul de Debut pentru cea mai bună nuvelă în manuscris”.
Printre cele mai de seamă opere semnate de autor, putem aminti de “Drum fără pulbere”, 1951, “Pasărea furtunii”, 1957 sau “Vârsta de Aur”, 1999.
Romanul “Cronică de familie” de Petru Dumitriu reprezintă o operă, cu atât mai remarcabilă încât a fost creionată pentru a fenta cenzura comunistă, primul volum al operei, fiind cenzurat de comuniÈ™ti È™i retipărit după fuga acestuia în FranÈ›a.
Înainte de toate, munca titanică pe care o realizează autorul pentru a se documenta din punct de vedere istoric este de-a dreptul istovitoare È™i face opera cu atât mai remarcabilă, dându-i o tentă reală È™i pe alocuri în slujba regimului, odată cu apariÈ›ia doctrinei comuniste.
Chiar dacă doctrina comunistă este evidenÈ›iată pe alocuri, autorul reuÈ™eÈ™te să realizeze o naraÈ›iune fascinantă în stilul lui Balzac sau al lui Proust, elementele româneÈ™ti, fiind înfiripate în cuprinsul acestei opere, ca o înlănÈ›uire de evenimente din trecutul istoric È™i naÈ›ional al României.
În prima parte a operei, autorul realizează o descriere a nobililor È™i a diferenÈ›elor de viziune È™i de acÈ›iune a claselor, aristocraÈ›ii È™i țăranii, fiind prezentaÈ›i într-o paralelă tranÈ™antă, iar personajul care se află în mijlocul acÈ›iunii din operă, în persoana sculptorului Pius Dabija, tinde să ajungă la creionarea unei ideologii plină de falsitate, iniÈ›ialele P È™i D, păstrându-se din generaÈ›ie în generaÈ›ie, spre a scoate în evidență personalitatea scriitorului Petru Dumitriu, cel distrus fizic È™i psihologic de comuniÈ™ti.
Opera lui Petru Dumitriu are forÈ›a unui roman cu substanță, care prezintă diferit de romanul lui George Călinescu, de pildă, aspecte din viaÈ›a nobililor de la sat, din perioade mai vechi È™i până în prezentul socialist, oferind o multitudine de caractere din aceaÈ™i viță comună, dar care se dezbină înspre final, într-un somn revelator ce naÈ™te monÈ™tri comuniÈ™ti, developări utopice ale unui eu literar rătăcit într-o lume ce a dezbinat.