Philip K. Dick - Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch

Cunoscut în întreaga lume pentru scrierile sale de natură fantastică, Philip Dick loveÈ™te din nou cu o lucrare extraordinară. Reprezentând o sursă de inspiraÈ›ie pentru câteva pelicule È™i fiind tradus în mai multe limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională, autorul avea să câÈ™tige faima adevărata abia după ce ajunge sa fie adaptat pentru Hollywood, această fabrică a viselor.

Apărută iniÈ›ial în anul 1964, cartea se bucură de un real succes, mai ales în rândul tinerilor. AcÈ›iunea se petrece undeva în secolul XXI, iar lumea este un loc nou, necunoscut È™i, pe alocuri, de-a dreptul straniu. Scriitorul nu se dezice nici de această dată de la stilul care l-a consacrat È™i urmăreÈ™te mai multe fire narative, pe care le va împleti spre final. Astfel, cartea reuÈ™eÈ™te să ne surprindă într-o manieră extraordinară, ba chiar ne È™ochează pe alocuri. Avem de a face cu o naraÈ›iune diferită poate de tot ce am citit până acum. Pătrundem într-o lume stăpânită de tot soiul de entități care deÈ›in puteri supranaturale, or ne lovim de personaje ciudate, aflate undeva între prezent È™i trecut. Lumea este guvernată de cei care deÈ›in secretul suprem, care stăpânesc atât lumea noastră, cat È™i o lume necunoscută nouă. Departe, aici pe pământ, muritorii duc un conflict ciudat cu alte entități, iar sfera politică pare înfrântă demult. Nu mai exista state, iar cele care au rezistat schimbării sunt cumva pe cale de dispariÈ›ie. NATO are atribuÈ›ii supreme È™i decide în problematici, care, mai demult, nu intrau în atribuÈ›iile sale. În mod ciudat, omenirea face progrese în domeniul È™tiinÈ›ei, dar regresează în alte domenii. Umanitatea s-a pierdut È™i apar din ce în ce mai mulÈ›i roboÈ›i, care treptat îndeplinesc funcÈ›ii la care nici nu ne-am fi gândit.

„Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch” este o incursiune fabuloasă într-o ficÈ›iune È™i non-fictiune, care ne vorbeÈ™te despre o înflorire a lumii. În spatele nuanÈ›elor strălucitoare însă, stă o lume nu la fel de luminoasă, iar acÈ›iunea se complică în aÈ™a fel încât ne va fi greu să ne amintim de unde a pornit autorul. Cartea ar putea fi catalogată drept o distopie modernă, însă nu ar fi drept față de creatorul ei, căci nu aceasta i-a fost adevărata intenÈ›ie. Petrecem pagini întregi încercând să desluÈ™im misterul care s-a legat aici, încercând să urmărim un personaj sau altul, dar nu vor reuÈ™i decât spre final. Dick are talentul de a complica lucrurile È™i de a ne da teme de gândire după numai câteva pagini. Este drept că iubitorii literaturii de acest tip vor considera manuscrisul drept unul facil È™i simplu de priceput. Cei încă nefamiliarizaÈ›i cu stilul lui Philip Dick vor fi însă de altă părere.

Cartea poate fi găsită și la noi in anticariatul, iar edițiile sunt multiple: Nemira (2014), Nemira (2006), Nemira (1996).