Pier Paolo Pasolini - Baietii strazii

Pier Paolo Pasolini, născut la 5 martie 1922, în Bologna, a fost un regizor de film, poet, scriitor È™i intelectual italian. S-a remarcat, de asemenea, È™i ca actor, jurnalist, romancier, dramatur È™i figură politică. Primul său roman, "BăieÈ›ii străzii", publicat în anul 1955, a avut un mare succes în rândul publicului, însă a fost prost primit de organizaÈ›ia Partidului Comunist Italian È™i de guvern.

Cartea a fost scrisă în timpul neorealismul - atât în literatură, cât È™i în cinematografie - era încă la modă în Italia. În esență, romanul lui Pasolini este neorealist, dar când a fost publicat, a reuÈ™it să-i nemulÈ›umească pe mulÈ›i critici ai convingerilor marxiste È™i liberare, care se presupunea că ar fi trebuit să-l laude: "nu există nimic în naraÈ›iune care să sugereze că aceste vieÈ›i irosite ar putea fi schimbate în bine - asa cum ar fi, în comunism, desigur", au subliniat ei.

În romanul "BăieÈ›ii străzii", Pasolini îÈ™i dedică lirismul nativ È™i resursele literare vaste pentru a evoca un infern urban pe cât de vast È™i hidos, pe atât de colorat È™i dinamic. Nu există un complot impresionant, dar vocea narativă a autorului se miÈ™că rapid, căutând situaÈ›ii de mare intensitate, conflict È™i comedie. Cu o situaÈ›ie financiară precară, personajele sale tinere luptă pentru supravieÈ›uire È™i pentru un trai mai bun.

Romanul începe în ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, moment în care Roma se află într-o stare dezastruoasă. PoliÈ›ia militară este peste tot, prezenÈ›a germanilor fiind încă simÈ›ită. Apoi, în cel de-al doilea capitol, acÈ›iunea se desfășoară în anul 1946, existând o senzaÈ›ie vagă al unui viitor promițător. Povestea urmăreÈ™te un grup de copii ai străzi, în acel an haotic de după război - Riccetto, Agnolo, Marcello - bolnav cronic, Allvaro, Caciotta È™i ceilalÈ›i trebuind să trăiască de pe o zi pe alta.  Riccetto, personaj principal, este un băiat de stradă, care se transformă până la finalul romanului într-un bărbat. Acesta este cât se poate de antieroic - furând bani de la persoanele bătrâne È™i vulnerabile. Povestea descrie modul în care Riccetto È™i prietenii săi încearcă să-È™i facă propria lume văzută de lumea mare. AceÈ™ti băieÈ›i sunt obligaÈ›i să fure pentru a se descurca în lumea lor, fură scaune, iar apoi cheltuiesc banii pe mâncare pentru a putea supravieÈ›ui.

Cartea nu este doar un document istoric viu, ci È™i o amintire valoroasă, care ne arată că războiul È™i consecinÈ›ele lui sunt nemiloase, È™i că ar trebui să avem grijă să nu condamnăm supravieÈ›uitorii săi. Puternic cenzurată È™i criticată de mare parte din publicul larg, "BăieÈ›ii străzii" a avut totuÈ™i o forță È™i o vitalitate care au dus în cele din urmă la consacrarea sa.

În romanul său, autorul nu oferă nicio informaÈ›ie de fundal pentru cititorii nefamiliarizaÈ›i cu cadrul social al poveÈ™tii sale. NaraÈ›iunea lui se plasează la acelaÈ™i nivel cu al personajelor sale, neprivind povestea de sus. El a văzut clasa subterană ca fiind singura care a supravieÈ›uit corupÈ›iei aduse de industrializare È™i modernizare, un fel de capsulă a timpului uman, oamenii aparÈ›inând acestei clase fiind singurii care sunt cu adevărat liberi. Îi respectă pentru acest lucru, văzându-i ca pe o adevărată subclasă pe care chiar È™i Partidul Comunist o priveÈ™te cu dispreÈ›.

Romanul "BăieÈ›ii străzii" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Litera (2018) È™i Litera (2019).