„Banchetul" sau „Despre iubire" reprezintă un dialog socratic, redactat de discipolul lui Socrate, Platon. Scrierea îÈ™i are originea în Atena, fiind redactată în greaca veche.
Dialogurile complete ale lui Platon apar pentru prima dată la Editura pentru Literatură Universală, în 1968. „Banchetul" este publicat la Humanitas, în 1995.
Fiind unul dintre cei mai reprezentativi filosofi ai Greciei Antice, Platon reuÈ™eÈ™te prin această operă să aducă oamenii cât mai aproape de zei.
Este important să amintim ce sunt în esență dialogurile socratice. Acestea reprezintă discuÈ›ii pe anumite teme filosofice, politice È™i sunt purtate de către oameni învățaÈ›i ai cetății în cadrul unor evenimente sociale. Dialogul de față este îndreptat către zeul Eros, zeu al dragostei È™i al dorinÈ›ei, fiul al Afroditei.
Ca È™i context istoric al operei, notăm că petrecerea în sine este organizată în cinstea sfârÈ™itului războiului peloponesiac. Gazda petrecerii este tânărul Agathon, un scriitor a cărui primă operă fusese întâmpinată cu mare succes de către comunitatea grecească a vremii.
La „întrunire” participă Socrate, Aristofan È™i Alcibiade, figuri măreÈ›e al Greciei Antice. Întregul dialog reprezintă un elogiu adus iubirii, deÈ™i fiecare participant vede diferit acest sentiment. Fiecare membru al acestui cerc select, are „obligaÈ›ia” de a defini iubirea.
Socrate susÈ›ine iubirea pătimașă, dar limitată. Căci, spune el, sufletul este cel care contează cel mai mult, iubirea trupească situându-se pe locul al doilea. Din perspectiva socratică, erosul (iubire în greaca veche) reprezintă un sentiment de legătură între uman È™i divin, intre zei si oameni. Socrate susÈ›ine că iubirea este calea spre veÈ™nicie, singura cale curată È™i frumoasă spre libertate. Filosoful accentuează ideea de iubire permanentă, de iubire care nu se sfârÈ™eÈ™te È™i care dăruieÈ™te omului curaj.
Aristofan consideră erosul drept o dorință permanentă a oamenilor de contopire. El susÈ›ine că bărbatul È™i femeia reprezintă un întreg. De aceea, aceste două entități se caută permanent, iar când se întâlnesc erosul este complet.
La rândul său, Alcibiade nu reuÈ™eÈ™te să îÈ™i expună părerea despre iubire. El îi aduce mai degrabă un elogiu lui Socrate È™i spuselor sale.
Asistăm, aÈ™adar, la o istorisire îndelungată despre iubire în toate formele sale.
Este interesant de menÈ›ionată, alături de alte dialoguri, „Banchetul" reprezintă o critică adusă sofiÈ™tilor.
Este imperios necesar să notăm faptul că de-a lungul operei nu se discută doar despre iubire, deÈ™i aceasta este tema centrală a întrunirii. Platon expune marile virtuÈ›i pe care, consideră el, un om trebuie să le deÈ›ină de-a lungul vieÈ›ii, ori dacă nu le deÈ›ine, să È™i le însuÈ™ească pe parcurs. Platon este convins că viaÈ›a este o drumeÈ›ie pe care suntem obligaÈ›i să o sfârÈ™im frumos.
Autorul, prin intermediul lui Socrate, consideră iubirea drept virtutea supremă. În completarea iubirii pentru a fi un om desăvârÈ™it È™i împlinit, este nevoie de bunătate È™i înÈ›elepciune, menÈ›ionează Socrate. Căci, iubirea se bazează pe aceste două virtuÈ›i.
Asistăm, prin urmare, la discuÈ›ii despre iubire în toate formele sale: iubirea curată, iubirea vulgară, iubirea platonică, iubirea împlinită.