Quintilian - Arta oratorica

Unul dintre cei mai renumiÈ›i oratori romani pe lângă Cicero, a fost Quintius ce a trăit între anii 35 È™i 61 la Roma, dar originea sa era spaniolă. Tatăl său era de o educaÈ›ie aleasă aÈ™a că l-am trimis în capitală Italiei pentru a studia retorica în timpul domniei lui Nero. Modelul său a fost Afer, iar după moartea sa, autorul s-a întors în Spania pentru a profesa în domeniul dreptului. În următorii ani va deschide o È™coală publică de oratorie È™i a ajuns să aibă titlul de consul. În 88 se retrage din meseria sa È™i începe să se aÈ™eze mai mult pe formarea noilor oratori, mai ales că a prins vremea a patru împăraÈ›i complet diferiÈ›i. Nu se înÈ›elegea bine cu DomniÈ›ian È™i chiar a ales să se îndepărteze de el, dar după ceva timp a fost numit tutorele nepoÈ›ilor È™i strănepoÈ›ilor săi.

Lucrarea "Arta oratorică" a fost publicată în anul 95 în limba latină. Pentru că nu a fost o carte publicată prea mult, în limba română avem parte de o singura ediÈ›ie, o raritate apărută în 1974 la editura Minerva, colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i, sub forma a trei volume.

După ce împăratul DomniÈ›ian a venit la putere, regimul a devenit mult mai aspru deoarece se punea accent pe corupÈ›ia socială. Din această cauză era foarte greu să găseÈ™ti oratori ce se puteau înălÈ›a la gradul lui Cicero, È™i mai ales era o meserie destul de periculoasă încă din vremea lui Aurelius. Quintilian a decis că el va fi cel ce va reuÈ™i să formeze noi oratori ce vor reuÈ™i să ajungă la standardele cerute de societate aÈ™a că a început să scrie.

Cartea conÈ›ine douăsprezece capitol pline de informaÈ›ii vitale în acea vreme dar, culmea, valabile È™i în ziua de astăzi. Primele două capitole descriu cum ar trebui să arate educaÈ›ia unui copil. Cu cât mai din timp cu atât mai bine pentru că în copilărie avem parte de cei mai critici ani ai formării. Retorica este definită ca fiind o artă ce se bazează îndeosebi pe practică È™i nici măcar nu se compară cu filosofia. Continuăm apoi cu o serie de scuze adresate cititorilor pentru tehnica sa seacă de a scrie È™i cu definirea celor trei forme de bază ale oratoriei. Capitolul È™ase este dedicat râsului. Da, aÈ›i citit bine, câteva pagini bune ce spun cum, când È™i unde ar trebui sa râzi. Un orator ce vrea să aibă succes trebuie sa îi imite pe cei din urma sa ce au reuÈ™it să atingă performanÈ›ele. Trebuie să înceapă să scrie fie poezie, fie proză sau doar traduceri pentru a putea să acapareze informaÈ›ii de nepreÈ›uit. Memoria È™i felul de livrare al mesajului sunt de asemenea două caracteristici importante fără de care oratorul nu îÈ™i poate face meseria. Ultimul capitol este dedicat oratorilor ce È™i-au terminat formarea È™i deja practică oratoria. Nu trebuie să renunÈ›e la învățat, ci să aprofundeze viaÈ›a civilă pentru a obÈ›ine idei noi È™i să îÈ™i ia exemple din trecut È™i prezent.