Radu Anton Roman - Suflet candriu de papugiu

„Suflet candriu de papugiu” este o scriere cu accente memorialistice, un omagiu adus BucureÈ™tiului de ieri, în care autorul îÈ™i propune să redea farmecul, atmosfera È™i trăirile unor timpuri trecute, dar încă vii în memoria colectivă. Cartea este ilustrată cu fotografii de arhivă (sepia) È™i însoÈ›ită de felurite comentarii pline de savoare, traversate de nostalgie, umor, arhaisme È™i regionalisme, care dau textului o savoare autentică.

Titlul, „Suflet candriu de papugiu”, evocă un spirit senin, dar È™i fragil, paradoxal – de „papugiu” - sugerând o stare sufletească vulnerabilă, dar totuÈ™i cu un soi de delicateÈ›e, nostalgie È™i melancolie. În paginile sale, autorul îmbină mărturisiri, evocări, reflecÈ›ii personale È™i portrete ale unor locuri, case, oameni, pe care îi percepe ca pe fragmente ce compun „sufletul” BucureÈ™tiului È™i al unei epoci dispărute.

Cartea nu este numai un roman cu o intrigă foarte bine delimitată, ci mai degrabă o „plimbare” literară în timp È™i spaÈ›iu, o hartă sentimentală a oraÈ™ului de altădată. Autorul se opreÈ™te asupra unor străzi, intersecÈ›ii, clădiri, locuri de întâlnire, cafenele, curÈ›i interioare, dar È™i personaje (anonime sau reale) care au dat culoare vieÈ›ii citadine. Prin aceste micro-povestiri, el recreează atmosfera interbelică È™i postbelică, dar evocă È™i transformările ulterioare, pierderile, degradările, dispariÈ›iile, dar È™i răzbătările frumuseÈ›ii.

De fapt, cititorul parcurge un traseu afectiv: fiecare loc vizitat evocă o amintire, o strofă, o mică poveste personală sau socială. Limbajul cărÈ›ii este un element de atracÈ›ie în sine — plin de arhaisme sau regionalisme („graiul de altădată”), dar tocmai acestea dau culoare, autenticitate È™i muzicalitate. Autorul pare să-È™i invite cititorul să intre în tihnă, să audă ecourile unor epoci, să simtă cum se perindă umbre, glasuri, paÈ™i, fetru de timp.

Un element important este È™i tensiunea între nostalgie È™i realitate: dacă pe de o parte autorul îÈ™i doreÈ™te să reînvie frumuseÈ›ea pierdută, pe de altă parte nu neagă degradările È™i transformările – unele ireversibile – pe care le aduce timpul. El recunoaÈ™te că oraÈ™ul s-a schimbat — unele clădiri s-au pierdut, sensul estetic s-a alterat, oamenii È™i comportamentele s-au transformat. Într-un spaÈ›iu literar plin de umor È™i tandreÈ›e, autorul reflectează asupra raportului dintre memorabil È™i efemer, dintre ceea ce a fost È™i ceea ce mai poate fi salvat din trecut.

Mai mult decât o simplă relatare de memorie urbană, lucrarea este È™i un manifest al iubirii pentru cuvânt, limbă È™i pentru sensibilitatea locului. Radu Anton Roman îÈ™i asumă rolul de povestitor, de gardian al unui patrimoniu spiritual È™i emoÈ›ional, încercând să transmită cititorului proprie viziune asupra valorii memoriei: „să pleci de aici înseamnă să fii străinul; nu poÈ›i pleca niciodată, trupul se opreÈ™te È™i se face cântec.”

Cartea va fi tradusă în mai multe limbi străine È™i distribuită masiv în mai multe state europene. Cartea este un soi de mărturisire sinceră, care ne invită la visare È™i ne face să ne pierdem în descrieri È™i peisaje extraordinare.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de găsit în mai multe ediÈ›ii: Noi (2012), Vremea (2017).