Radu Gyr - Poezii

Radu Gyr s-a născut pe 29 aprilie 1975 la Câmpulung, ArgeÈ™, tatăl său fiind actorul Coco Demetrescu. La vârsta de 14 ani deja îÈ™i are debutul în lumea literară cu poemul intitulat "În munÈ›i" pe care l-a publicat în revista liceului. Decide apoi să urmeze treptele facultății de filosofie È™i litere din cadrul Universității BucureÈ™ti iar în 1924 va publica primul volum "LiniÈ™ti de schituri". Între 1926 È™i 19390 va fi laureat cu numeroase premii ale Uniunii Scriitorilor È™i tot în această perioadă va colabora cu majoritatea revistelor de literatură cum ar fi Gândirea, Universul Literar sau Sfarmă-Piatră. În perioada ce vine Radu va fi implicat în politică aÈ™a că între 1940 È™i 1941 va fi comandant legionar È™i director general al teatrelor. Sub conducerea sa însă nu a fost totul prea roz. Actorii evrei au fost eliminaÈ›i din orice spectacol de pe scenă sau televizat  È™i È™i-au construit propriul teatru, singurul de genul dintr-o Europa fascistă. Când a venit rândul regelui Carol la tron, autorul a fost arestat È™i reÈ›inut în lagărul de la Miercurea Ciuc alaturi de alÈ›i colegi de breaslă iar acelaÈ™i lucru i s-au întâmplat È™i în timpul regimului Antonescian. După eliberare a fost trimis pe frontul de la Sărata unde a fost grav rănit dar a apucat să scrie volumul intitulat "Poeme de război". Acest volum a fost cenzurat pentru că povestea prea în detaliu misiunile sale. În 1945 a fost condamnat la 12 ani de detenÈ›ie politică iar când credea că a scăpat în 1956, a fost condamnat la moarte pentru instigare la insurecÈ›ie armată. Nu a renunÈ›at însă la poezie iar datorită versurilor "Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" a reuÈ™it să obÈ›ină pedeapsa cu muncă silnică.

Volumele de poezii ce cuprind între 3 È™i 5 volume au fost publicate de editura Vremea în 1998 È™i de editura Marineasa în 1992.

Scrise în cea mai mare proporÈ›ie in timpul încarcerării, versurile nu au să fie unele de dragoste, ci de suferință. Cum nu a avut nici o clipă de liniÈ™te È™i a ajuns să stea È™i cu lanÈ›uri la picior, începuse să creadă că nu mai exista niciun Dumnezeu pentru el È™i că toÈ›i îl uitaseră în infern. Nu numai suferință sa era aÈ™ternută pe foaie ci È™i a colegilor săi care au ajuns să îi devină fraÈ›i. El îi asculta È™i le transforma vorbele în versuri greu de uitat. Acest lucru se observă de-a lungul paginilor pentru că pronumele "eu" se transformă în "noi" È™i nu se mai întoarce niciodată. Nu a încercat nici măcar o clipă să scrie cuvinte frumoase, totul a venit din suflet iar cuvintele uneori sunt tăioase È™i vulgare, dar emană o realitate greu de imaginat. După o vreme devenise eroul tuturor condamnaÈ›ilor pentru că era printre singurii ce au avut curajul să scrie ce se întâmplă cu adevărat, la ce sunt supuÈ™i È™i ce condiÈ›ii mizere le dădea partidul. "Voi nu È™tiÈ›i în crunta închisoare/cum minte speranÈ›a È™i visul,/când uÈ™ile grele se închid în zăvoare,/È™i în teama de groaznica lui încleÅŸtare/pe sine se vinde învinsul". Cam aÈ™a erau strofele sale ce acum sunt ca un trofeu dintr-o perioadă ce a bântuit multi autori. Singurul ce îl ajuta cu versurile sale era Relu Stratan, uneori nu le putea reÈ›ine singur aÈ™a că i le spunea lui pentru a nu le pierde, È™i aÈ™a, plafonul ce era hârtia lui È™i colegul ce era peniță, reuÈ™ea să se destăinuie întregii țări.