Radu Marculescu - Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica

Radu Mărculescu a fost un profesor, ofiÈ›er È™i scriitor român a cărui viață a fost marcată de prizonierat È™i detenÈ›ie politică. Cu o formare culturală solidă, a reuÈ™it să reziste în faÈ›a nenumăratelor suferinÈ›e fără să-È™i vândă conÈ™tiinÈ›a. Abia în ultima parte a vieÈ›ii a reuÈ™it să-È™i scrie memoriile, care vin cu mărturii cutremurătoare despre condiÈ›iile grele din detenÈ›ie. „Pătimiri È™i iluminări din captivitatea sovietică” este jurnalul său memorialistic în care sunt relataÈ›i cei nouă ani de captivitate în lagăre sovietice. A fost publicată pentru prima oară în anul 2000 la editura Albatros, apoi a fost reeditată la Humanitas în anul 2014.

Radu Mărculescu îÈ™i descrie anii de detenÈ›ie pe care i-a petrecut după captivarea sa la Cotul Donului. În lagăre, lipsa mâncării, muncile grele, frigul extrem È™i izolarea fizică È™i psihică devin condiÈ›ii esenÈ›iale ale existenÈ›ei zilnice. TotuÈ™i, în mijlocul acestui infern, se naÈ™te o rezistență stabilă, o solidaritate plină de demnitate între prizonieri, militari care refuză să-È™i trădeze onoarea È™i È›ara. În acelaÈ™i timp, un element important este rezistenÈ›a spirituală: rugăciunile regulate È™i număratul paÈ™ilor, un ritual personal respectat cu sfinÈ›enie. Mărculescu îÈ™i povesteÈ™te programul religios din celulă, odată cu o bucată de sfoară dată de soÈ›ia sa, cu noduri pe care le desfăcea atunci când avea nevoie de liniÈ™te sufletească. Epilogul romanului dezvăluie cea mai mare dilemă a sa, autorul se întreabă dacă este un om liber care a visat că a fost prizonier sau un prizonier care a visat ca om liber.

Cartea impresionează încă de la primele pagini prin mărturia crudă a suferinÈ›ei È™i mai ales, echilibrul intelectual al autorului. Radu Mărculescu aduce o relatare lucidă, calmă È™i profundă despre o perioadă în care omul era supus la testul suprem al conÈ™tiinÈ›ei È™i demnității. Volumul este astăzi considerat un document important despre experienÈ›a prizonierilor români în URSS, dar È™i o lucrare literară de sine stătătoare, marcată de echilibru È™i claritate morală.

Radu Mărculescu s-a născut la BucureÈ™ti, în anul 1915. Tatăl său a decedat în luptă, pe când Radu avea doar 4 ani, aÈ™a că a fost crescut de mama lui, profesoară de limba franceză, care i-a cultivat dragostea pentru literatură. La Liceul „Spiru Haret”, unde a învățat alături de viitori intelectuali ai țării, Mărculescu a debutat în revista Vlăstarul, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Litere È™i Filosofie din BucureÈ™ti, pe care le-a absolvit în 1938. A început cariera de profesor de limba română, deÈ™i avea să fie în scurt timp absorbit de maÈ™inăria istoriei. Războiul se apropia. În 1942, ca ofiÈ›er al armatei române pe frontul de est, avea să fie capturat de sovietici în timpul cruntei bătălii de la Cotul Donului. A fost eliberat în anul 1951 È™i s-a întors în România, unde fusese trecut pe lista celor indezirabili. Astfel, Radu Mărculescu a fost îndepărtat din învățământ, muncind ani de zile în construcÈ›ii sau ca pictor de biserici. În 1959, a fost arestat din nou È™i închis pentru cinci ani, din cauza unor poezii nepublicate considerate subversive. Anii comunismului i-a petrecut în tăcere, nu a publicat È™i nu s-a expus, dar în acelaÈ™i timp, nici nu a abandonat scrisul. Avea să revină abia după 1989, ca martor È™i observator lucid È™i a început să-È™i publice memoriile: “Pătimiri È™i iluminări din captivitatea sovietică”, “Mărturii pentru Judecata de Apoi” È™i “Amintiri din restul vieÈ›ii mele”.