Poate aÈ›i auzit de titluri precum "MaimuÈ›a carpatinÄ" sau "Ghidul nesimÈ›itului", ei bine acestea au fost scrise de Radu Paraschivescu. Nu dintotdeauna a fost scriitor, a fost profesor, redactor, translator până È™i crainic la radio È™i la televiziune, dar una i-a fost pasiunea ascunsă. AÈ™a se face că în 2000 publică primele romane, Efemerida È™i Balul fantomelor, ce nu l-au ajutat prea mult să ajungă cunoscut însă datorită numelui său ce era cam pe interiorul fiecărei cărÈ›i, a reuÈ™it să se ridice repede în faÈ›a cititorilor.
Lucrarea "Fluturele negru" a fost publicată pentru prima dată la editura Humanitas în anul 2010, urmând să apară o nouă ediÈ›ie la nouă ani distanță la aceeaÈ™i editură.
Avem parte de această dată de o călătorie în viață pictorului Caravaggio, un nebun al artei È™i un iubitor al non-culorii negru. Cartea este structurată pe două planuri: cel interior, în care autorul îÈ™i spune gândurile È™i trăirile ca într-un jurnal, È™i cel exterior care se ramifică prin dialogul cu alte personaje. S-a încercat o incursiune în limbajul arhaic al vremii însă pe ici pe colo mai găsim câte un neologism poznaÈ™ ce ne scoate din filmul întâmplat în secolul al XVI-lea.
Caravaggio a fost adesea judecat de Biserică, la un moment dat chiar i-au dat statutul de diavol pentru că folosea ca model pentru pictura sfinÈ›ilor prostituate. A fost È™i în închisoare È™i asta nu l-am afectat în nici un fel, dimpotrivă, scenele de tortură văzute acolo au fost o inspiraÈ›ie pentru el. Fluturele negru sau Acherontia, îi apare în vis È™i devine o obsesie pentru el la fel cum Lida a fost obsesia lui Michelangelo. I-au trebuit multe încercări până să reuÈ™ească să aÈ™terne pe pânză exact ce văzuse, dar când a reuÈ™it, a creat È™i cea mai de preÈ› operă a sa. Să nu credeÈ›i cumva că această carte este despre păcate È™i vicii, dimpotrivă, este despre culori È™i iubire È™i despre un om care oricât de nebun ar fi fost considerat, a reuÈ™it să ajungă un exemplu. Ne descrie explicit ce fel era văzută arta sa în vremea aceea È™i face o paralelă la cum este văzută astăzi, pentru că multe secole ai trecut È™i politica statelor s-a schimbat, iar asta n-a făcut decât să îl ajute pe marele pictor.