Radu Tudoran - Fiul risipitor

Romanul “Fiul risipitor”, de Radu Tudoran, a apărut în anul 1947, la editura Socec din BucureÈ™ti, în primă ediÈ›ie, romanul fiind intitulat “Întoarcerea fiului risipitor”, pentru ca în anul 1970 să apară o ediÈ›ie ne varietur cu titlul “Fiul risipitor”.

La început cartea nu a avut parte de un succes răsunător, asta deoarece romanul a fost dat ca È™i pierdut È™i scos din circuitul editurii chiar cu puÈ›in timp după ce acesta a fost lansat. Mai târziu, acesta apare într-o a doua ediÈ›ie, însă nu este foarte mediatizat în rândul criticilor literari, acesta fiind astăzi popular în rândul tinerilor È™i în rândul pasionaÈ›ilor de literatură de dragoste.

Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Minerva, 1970 (ediÈ›ie ne varietum), 1971, 1974, în format cartonat È™i broÈ™at, editura Eminescu, 1984 sau editura Art din colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i – Jurnalul NaÈ›ional, 2010, în format cartonat, cu supracopertă.

Radu Tudoran, pe numele său adevărat, Nicolae Bogza, s-a născut la data de 8 martie 1910, în localitatea prahoveană Blejoi, fiind un însemnat prozator, traducător, lingvist È™i scriitor de literatură printre copii, frate cu scriitorul Geo Bogza È™i cu muzicianul, Alexandru Bogza. Tânărul Nicolae, creÈ™te într-o familie cu însemnate virtuÈ›i în ceea ce priveÈ™te arta È™i disciplina, tatăl acestuia activând ca funcÈ›ionar în cadrul marinei comerciale, această pasiune pentru călătoria pe mare, fiind ca un impuls puternic, ghidându-l pe acesta spre elaborarea viitoarei opere arhicunoscute în literatura È™i cinematografia din România, sub numele de “Toate pânzele sus!”. În anul 1930, acesta termină “Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu”, pentru ca în anul 1932, să absolve “Școala Militară de OfiÈ›eri” din Sibiu. Din anul 1932, activează ca ofiÈ›er în Armata Română, până în anul 1938, pentru ca mai apoi să părăsească acest mediu militar È™i să îmbrățiÈ™eze cariera literară, publicând reportaje în revista lui Zaharia Stancu, “Lumea românească”, iar mai târziu să îÈ™i schimbe numele, folosind pseudonimul Radu Tudoran, toate acestea pentru a nu fi asociat cu fratele său, Geo Bogza.

Publică prima operă în anul 1940, volumul de nuvele “OraÈ™ul cu fete sărace”, iar în anul 1941, să publice primul său roman de succes, “Un port la răsărit”, roman care suprinde într-o manieră nemiloasă panslavismul, în condiÈ›iile stăpânirii sovietice.

Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Anotimpuri”, 1943, “Flăcări”, 1945, “Toate pânzele sus!”, 1954 sau “Cutezătorii”, 1957.

Romanul “Fiul risipitor”, de Radu Tudoran, este un roman de dragoste structurat în patru părÈ›i, care prezintă evoluÈ›ia eroinei Eva, personajul principal, care traversează mai multe variaÈ›ii în gândire, acest lucru fiind reliefat de etapele pline de suferință prin care trece Eva.

Povestea o prezintă pe Eva, o tânără urâÈ›ică, aÈ™a cum o caracterizează autorul, care în anul 1933 rămâne fără tată, acest lucru afectând percepÈ›ia acesteia, prima ei rochie de domniÈ™oară fiind de culoare neagră.

Din senin, în viaÈ›a Evei apare un tânăr de treizeci de ani, fără un nume, care nu are din partea autorului nici o descriere a trăsăturilor faciale, fiind numit de autor, Secătura.

RelaÈ›ia dintre cei doi escaladează, Eva fiind foarte atrasă de băiat, comunicarea dintre cei doi, realizându-se prin intermediul unui joc cu batiste albe È™i bileÈ›ele. Tot acest joc se opreÈ™te atunci când Maiorul găseÈ™te unul din bilete È™i dă peste cap planul celor doi, spunând totul mamei sale, Alion È™i Gettei, sora acesteia. 

Eva se mută cu băiatul în casa acestuia, însă, aceasta rămâne tot mai singură È™i mai târziu, acesta pleacă pentru a avea grijă de mama sa, grav bolnavă.

Eva se întoarce apoi acasă unde trăieÈ™te alături de Getta, mama È™i unchiul ei, până când Getta È™i Eva primesc două scrisori, una de la bancă pentru Eva, în care este informată de existenÈ›a unui cont în bancă È™i cealaltă pentru Getta, în care află de un locotenent-colonel, pretendent la inima fetei. După ce află de acest lucru, Getta se întâlneÈ™te cu presupusul locotenent, însă se dovedeÈ™te a fi un eÈ™ec.

Prima parte a romanului se încheie cu imaginea Maiorului (unchiul fetelor) care se furiÈ™a în patul Gettei È™i care, sub ameninÈ›area armei, o abuza pe aceasta, iar Eva, aflând acest lucru intervine È™i îÈ™i răzbună sora.

Celelalte trei capitol prezintă alte detalii din viaÈ›a Evei, urcuÈ™urile È™i coborâÈ™urile vieÈ›ii, dar surprinde È™i variaÈ›iuni în gândirea eroinei care o fac să treacă peste mai multe puncte de cotitură, totul, ducând într-un singur punct, punct pe care destinul îl marchează în mod inevitabil.