Radu Tudoran - Un port la rasarit

„Un port la răsărit” a fost romanul de debut al cunoscutului autor Radu Tudoran, pe numele său adevărat, Nicolae Bogza, frate cu scriitorul Geo Bogza. Romanul a fost publicat pentru prima dată în 1941, la editura Socec, urmând apoi o pauză de 50 de ani până la republicare, din motive politice. Evocând momentul istoric al revenirii Basarabiei de către România, Radu Tudoran prezintă cu măiestrie schimbările prin care oamenii obiÈ™nuiÈ›i au trecut la aceea vreme, subliinind contactul românilor cu universul slav. Un astfel de subiect nu era dorit de regimul comunist, aÈ™a că romanul a fost trecut în umbră până după RevoluÈ›ia din 1989. Romanul, considerat o adevărată operă, a fost apoi republicat de mai edituri, cum ar fi Adevărul sau Art. Aceste ediÈ›ii, precum È™i ediÈ›ia princeps, se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.

Naratorul romanului este un inginer tânăr din BucureÈ™ti, care soÈ™eÈ™te într-un oraÈ™-port aflat lângă Liman, un lac de pe Nistru. Motivul călătoriei sale este instalarea unui generator electric de la o uzină. El este entuziasmat la început È™i dornic să muncească alături de ceilalÈ›i, dar ajungând în oraÈ™, realizează că oameni sunt indiferenÈ›i la entuziasmul său. În fapt, naratorului i se pare că viaÈ›a în acel oraÈ™ este monotonă, în fiecare zi oameni participând la aceleaÈ™i evenimente È™i făcând aceleaÈ™i lucruri. Chiar È™i È™eful uzinei, Igor Ronsky, pare prins în aceeaÈ™i rutină. În scurt timp, însă, inginerul adoptă mult din comportamentul localnicilor, un amalgam de naÈ›ii, cei mai numeroÈ™ii fiind slavii. Ajunge astfel să recurgă la băutură în fiecare zi È™i să frecventeze locuri unde îÈ™i fac apariÈ›ia multe femei, majoritatea rusoaice tinere. Cel care îl scoate din această situaÈ›ie este comandorul Maximov, un refugiat rus venit de la Sevastopol, pe care inginerul îl cunoscuse în tren. Maximov îl scoate din impas prezentându-i barca cu pânze numită Ludmila, după fiica acestuia. Tânărul inginer învață rapid arta navigaÈ›iei È™i restaurează barca alături de comandor, redenumind-o Miladul. Tânărul începe astfel navigarea pe Liman. Se opreÈ™te la Bugaz, o staÈ›iune balneoclimaterică, unde o întâlneÈ™te pe Nadia, venită alături de mama sa È™i fratele său. Inginerul se îndrăgosteÈ™te rapid de Nadia È™i între cei doi se înfiripă o relaÈ›ie de dragoste. Inginerul pare să-È™i fi revenit cu totul, însă fericirea lui este de scurtă durată. Într-una din călătoriile lor, sunt surprinÈ™i de o furtună, iar Nadia are parte de un sfârÈ™it tragic. Inginerul revine la vechiile sale obiceiuri, alături de ceilalÈ›i locuitori la oraÈ™ului.

SfârÈ™itul Nadiei se datorează, în parte, È™i temerii față de ruÈ™i, teamă subliniată pe întreg parcursul romanului. Când sunt în mijlocul furtunii, inginerul face tot ceea ce e posibil pentru a nu eÈ™ua pe malul rusesc, însă comite greÈ™eli È™i loveÈ™te în cele din urmă barca de o geamandură din portul Bugazului. Un alt personaj, locontenentul Ilinca, are aceeaÈ™i teamă de a nu ajunge pe malul sovieticilor în timpul navigărilor sale È™i este chiar împuÈ™cat de un bărbat care se alătură cauzei bolÈ™evice. Americanii sunt de asemenea prezentaÈ›i în roman, dar ca salvatori. Ei opresc în Bugaz, È™i Nadia chiar se îndrăgosteÈ™te de unul dintre ei, dar refuză în cele din urmă să plece alături de ei, chiar dacă asta ar fi însemnat o È™ansă mai mare pentru fratele ei bolnav.

Radu Tudoran a reuÈ™it, în romanul său, să prezinte o lume neÈ™tiută de mulÈ›i, o lume dată uitării, o lume în care existenÈ›a românească era atlfel. „Un port la răsărit” rămâne o mărturie importantă a acelor vremuri, a obiceiurilor oamenilor È™i a modalității lor de a privi viaÈ›a.