Ray Bradbury, cunoscut drept un maestru al genului science-fiction, s-a născut pe 22 august 1920 în Statele Unite È™i a trăit timp de 91 de ani. A devenit cunoscut după ce la doar 14 ani a scris o glumă pe care George Burns a cumpărat-o pentru radioul său, urmând ca la 18 ani să publice primul său roman ”Hollerbochen’s dilemma” în revista Imagination. OraÈ™ul în care È™i-a petrecut tinereÈ›ea, Wankegan, devine sursă de inspiraÈ›ie, dar îÈ™i schimbă numele în ”Green town”, nume pe care îl întâlnim în majoritatea operelor scriitorului. În 1999 Bradbury suferă un atac celebral È™i ajunge în scaun cu rotile pentru restul vieÈ›ii, dar asta nu îl opreÈ™te din a participa la fiecare convenÈ›ie literară. În 2004 primeÈ™te Medalia NaÈ›ională a Artelor chiar de la George W. Bush, iar cu doar 4 ani înainte să moară primeÈ™te titlul de Marele Maestru al Science-Fiction.
”Omul ilustrat” este o colecÈ›ie de 18 povestiri science-fiction ce au ca scop să descopere È™i să analizeze natura umană. ColecÈ›ia a fost publicată în anul 1951 de editura Doubledoge urmând ca în limba română sa fie publicată pentru prima dată de editura Image în 1999. Pe site-ul nostru poÈ›i găsi È™i ediÈ›iile din 2016 (editura Paladin) È™i 2006 (Univers).
Personajul principal al antologiei este ”omul ilustrat”, un cerÈ™etor pe care naratorul l-a întâlnit în trecut. Ce este interesant la el este faptul că era plin de tatuaje realizate de o femeie venită din viitor. Fiecare tatuaj este animat È™i spune o poveste similară cu cele de pe parcursul romanului.
Pentru că trebuie să intrăm puÈ›in în mintea autorului, vom povesti câteva dintre ele.
”Vizitatorul” ne introduce într-un viitor îndepărtat unde planeta Marte a devenit centru de carantină pentru bolnavii cronici. În una din zile, un tânăr medium ajunge aici È™i începe să îi uimească pe pacienÈ›i. Bucurându-se prea mult de prezenÈ›a lui, oamenii încep o luptă aprigă pentru a stabili cine va petrece mai mult timp cu cel ce le-a promis printre altele È™i evadarea. Mediumul este ucis într-una dintre ambuscade iar promisiunile dispar odată cu el.
”OraÈ™ul” povesteÈ™te cum o rachetă lansată de pe Pământ ajunge pe o planetă necunoscută unde găseÈ™te un oraÈ™ gol. AstronauÈ›ii încep să exploreze È™i îÈ™i dau seama că nimic nu este ce pare a fi. OraÈ™ul a fost construit pentru pământenii ce vor veni È™i a fost conceput pentru a-i distruge, de o civilizaÈ›ie moartă de mult timp. Motivul este simplu: ei au fost distruÈ™i de arme biologice, iar cei în viață aveau misiunea de a se răzbuna. Odată ce oamenii erau distruÈ™i, trupul lor era folosit pentru motorul unei arme ce avea ca scop distrugerea Terrei.
”Ploaia cea lungă”descrie cum un grup de astronauÈ›i este blocat pe Venus într-o perioadă de ploaie nesfârÈ™ită. Ei încearcă să găsească o rază de soare pe Coasta Venusiană însă ghinionul le bate la ușă. Primul altar al soarelui a fost distrus de vechii locuitori iar în căutarea celui de al doilea, călătorii se sinucid rând pe rând din cauza nebuniei ce îi năpusteÈ™te.
Antologia a fost transpusă pe marile ecrane de Jack Smight în 1969, la o nouă peliculă lucrându-se chiar în momentul de față. BBC Radio 4 a citit povestirile în anul 2014.