Raymond Aron - Spectatorul angajat

Raymond Aron a fost un filosof, sociolog și politolog francez. A fost un autor prolific, scriind de-a lungul carierei mii de editoriale, sute de articole academice, eseuri și comentarii, precum și peste 40 de cărți.

Cartea "Spectatorul angajat", publicată pentru prima oară în anul 1981, conÈ›ine trei interviuri la care a participat Raymond Aron, în care a vorbit despre viaÈ›a È™i călătoria sa filosofică È™i politică. Volumul, scris într-un mod viu È™i accesibil, se citeÈ™te precum un roman, tinerii eseiÈ™ti Jean-Louis Missika È™i Dominique Wolton luând aceste interviuri pentru o emisiune de televiziune, cartea urmărind aceste dialoguri. Autorul le răspunde celor doi interlocutori cu simplitate È™i sinceritate, fără a avea motive ascunse, fără a juca vreun rol. Aron, un intelectual nonconformist, a mers mereu împotriva ideilor dominante ale intelectualității de stânga. A avut dreptate înaintea celorlalÈ›i în ceea ce privea natura regimului sovietic, a stalinismului, în anii 1950 având curajul de a-È™i menÈ›ine funcÈ›ia în timp ce desfășura lucrări È™tiinÈ›ifice de necontestat. În aceste interviuri, pe care le-a avut cu Missika È™i Wolton, Raymond Aron îÈ™i reia călătoria politică È™i intelectuală, analizând evenimentele majore pe care le-a trăit de-a lungul unei jumătăți de secol, de la venirea lui Hitler la putere, È™i până în mai 1968, fără a uita de controversele sale cu Sartre È™i Merleau-Ponty. Volumul este o pledoarie pentru democraÈ›ia occidentală, dezvăluindu-ne personalitatea complexă, lucidă È™i pasională a lui Aron.

În cele trei interviuri, cititorul urmăreÈ™te viaÈ›a acestui filosof atipic, dar È™i călătoria sa politică care la determinat să se implice în majoritatea bătăliilor politice ale vremurilor sale: ascensiunea hitlerismului, Frontul Popular, al Doilea Război Mondial, comunismul, Războiul Rece, decolonizarea, etc. În total dezacord cu inteligenÈ›a de stânga a epocii dominante de atunci, Aron alege să apere o societate liberal-democratică, chiar dacă acest lucru înseamnă să se opună ferm lui Maurice Merleau-Ponty, È™i mai ales lui Jean-Paul Sartre. "Spectatorul angajat" este mult mai mult decât o introducere în gândirea filosofică È™i politică a lui Aron, fiind aproape o întreagă istorie a secolului al XX-lea, pe care volumul ne ajuta să o redescoperim. De la începutul anilor 1930, confruntat cu ascensiunea hitlerismului, Aron începe să se concentreze pe filosofia politică. Dacă Sartre, împreună cu alÈ›i intelectuali, È™i-a definit foarte devreme gândirea È™i angajamentul după o anumită ideologie, cea a comunismului, Aron nu a vrut să rezume niciodată realitatea la o ideologie, dimpotrivă. Acesta este È™i motivul pentru care, timp de mai bine de treizeci È™i cinci de ani, a urmat cariera jurnalistică, pentru a urmări îndeaproape jocul geopolitic al marilor puteri, dar È™i pentru a înÈ›elege istoria în devenire. Spre deosebire de majoritatea intelectualilor din vremea sa, Aron a ales să accepte societatea în care trăia aÈ™a cum era, È™tiind foarte bine că toate societățile sunt prin definiÈ›ie imperfecte.

"Spectatorul angajat" abundă de o preocupare continuă pentru nuanță È™i contextualizare în chestiuni politice È™i istorice. Împotriva oricărui dogmatism È™i ideologie, Aron a fost unul dintre cei mai relevanÈ›i gânditori ai timpului său, ceea ce a dus l-a marginalizarea sa pentru multă vreme. Unitatea È™i coerenÈ›a gândirii sale au fost mereu în slujba liberaÈ›ii, concep pe care l-a apărat neobosit prin toate luptele sale. Analiza sa remarcabil de riguroasă l-a determinat să se poziÈ›ioneze aproape de fiecare dată de partea adevărului È™i a raÈ›iunii în luptele duse.

Cartea "Spectatorul angajat" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Nemira (2006) È™i Nemira (1999).