Raymond Queneau - Florile albastre

Raymond Queneau nu a reuÈ™it să ajungă în topurile internaÈ›ionale însă a reuÈ™it să aducă suprarealismul la un nivel pe care nimeni nu l-a mai atins. S-a născut pe 21 februarie 1903 în oraÈ™ul francez Le Havre È™i primii ani ai vieÈ›ii i-a petrecut cu o dădacă. AÈ™a a ajuns să îÈ™i înece singuratatea în cărÈ›i iar la 17 a plecat la Sorbona pentru a studia filosofia, limbile străine È™i psihologia. Timp de È™ase ani a frecventat un grup de suprarealism È™i apoi va scrie "Enciclopedia È™tiinÈ›elor inexacte" pe care au refuzat-o majoritatea editorilor. Un an a luptat pe fronturile din Africa apoi a urmat diverse meserii cum ar fi traducător, casier sau tutore. De abia în 1959 apare în sfârÈ™it în librării È™i atrage atenÈ›ia cititorilor cu romanul Zazie, iar după ce devine pasionat È™i de matematică scrie Oulipo. Scrie zeci de romane È™i poezii însă după moartea soÈ›iei sale din 1972, se opreÈ™te din orice activitate. Sănătatea începe să i se deterioreze È™i la patru ani distanță îÈ™i are È™i el sfârÈ™itul din cauza cancerului pulmonar.

Romanul "Florile albastre" a apărut pentru prima dată în anul 1965 la editura Gallimard. În limba română apare în 1996 la editura Univers, ediÈ›ie ce va fi urmată de Humanitas în 2006.

Pe 25 septembrie 1264 ducele de Auge porneÈ™te în sfârÈ™it în prima sa călătorie. Aceasta avea destinaÈ›ia finală la Paris iar drumule îÈ™i avea începutul pe poteca cu flori albastre a castelului său din Normandia. Începe să viseze la Cidrolin È™i fiica sa cea mică ce locuiesc pe malul Senei È™i au în jurul lor lucruri ciudate, cum ar fi maÈ™ini cu motor. Cum ajunge la Paris este chemat de Papă È™i de Ludovic al IX-lea să se alături cruciadei dar refuză cu tărie. Din acest motiv primeÈ™te interdicÈ›ie în oraÈ™ È™i înainte de a pleca face o baie fierbinte È™i un somn liniÈ™titor. Îl visează din nou pe Cidrolin dar de data asta în Parisul modern unde graffiti-urile i-au luat cu amploare casa. Și lui îi plăcea să doarmă, mai ales după o masă copioasă È™i un pahar de vin, aÈ™a că cei doi se întalnesc în vise È™i pornesc în aventuri. Merg în viitor, văd tehnologie modernă, tunuri, personalități importante dar È™i în trecut pe vremea Noului Testament unde învață cum au luat naÈ™tere limbile moderne. Poate este un pic confuz să mergi din trecut în viitor È™i înapoi dar e o poveste de naratat. Cine a mai scris până acum de vreun duce din secolul al XIII-lea ce are parte de tehnologie È™i călătoreÈ™te în visele sale cu un om simplu ce are trei fiice?