Richard Dawkins - Gena egoista

Dacă sunteÈ›i pasionaÈ›i de biologie È™i evoluÈ›ie, atunci cu siguranță aÈ›i citit Magia realitatii. De unde stim care este de fapt adevarul, Ghidul ateistului începător sau Un rău pornit din Eden. Toate acestea È™i multe altele au fost scrise de Richard Dawkins ce a fost un biolog revoluÈ›ionist È™i etolog de renume britanic. A obÈ›inut doctoratul în biologie la Oxford, apoi a fost profesor asistent la Universitatea din California, perioadă în care a început să îÈ™i formeze propriile teorii. În anii 2000 a fost profesor al Catedrei pentru Popularizarea ȘtiinÈ›ei, Charles Simonyi din cadrul Universității Oxford, unde a început să producă documentare pentru Discovery Channel. Majoritatea teoriilor sale au provocat zeci de dezbateri pentru că fiind un subiect relativ nou, foarte mulÈ›i oameni de È™tiință au simÈ›it nevoia de a analiza ceea ce Dawkins a adus în prim plan.

Cartea "Gena egoistă" a fost publicată pentru prima dată în 1978 la editura Oxford University Press. Încă din prima zi a publicării a reuÈ™it să provoace o revoluÈ›ie tăcută în biologie, astfel vânzându-se în milioane de exemplare È™i fiind tradusă în peste 25 de limbi. Una dintre ele este È™i limba română, prima ediÈ›ie fiind publicată în 2006 la editura Tehnică È™i cea de a doua în 2013 la Unica. În 2016 a fost inclusă pe lista de Top 100 cărÈ›i de non-ficÈ›iune de la The Guardian iar la un an distanță a fost numită una dintre cele mai influente cărÈ›i de È™tiință după Originea speciilor.

Totul începe cu altruismul oamenilor È™i cum acesta are de a face cu egoismul È™i selecÈ›ia grupurilor. Originea vieÈ›ii a apărut odată ce moleculele au învățat să se reproducă, apoi s-au dezvoltat până ce au ajuns la ADN. Acesta este format din cromozomi È™i gene ce adesea au È™i ele un comportament egoist. Organismele sunt privite ca niÈ™te instrumente de supravieÈ›uire pozitive însă adevărul este că folosesc negativismul pentru a-È™i îndeplini misiunea. AÈ™a funcÈ›ionează È™i creierul uman atunci când privim ceva subiectiv sau facem cunoÈ™tință cu alte specii. HărÈ›uirea de exemplu este unul dintre strategiile stabile din punct de vedere evolutiv iar dacă aceasta este transmisă prin genă ajunge la toÈ›i succesorii. Cu paÈ™i repezi ne îndreptăm spre naÈ™terea È™i creÈ™terea copiilor, ceea ce pentru autor este un gest egoist din partea părinÈ›ilor. Dacă există mai mulÈ›i fraÈ›i, părinÈ›ii de obicei investesc doar în unul dintre ei pentru a duce genele mai departe, dar de ceilalÈ›i cine are grijă? Cele mai multe specii trăiesc în grupuri, de la molecule È™i până la oameni, iar comportamentele lor se copiază de la un individ la altul astfel făcându-È™i apariÈ›ia efectul de turmă. Și aici vorbim despre egoism, doar gândiÈ›i-vă la albine, muncitorii renunță la dreptul de a se reproduce în favoarea reginei care îi alege pentru orice sarcină. Ultimul capitol vorbeÈ™te despre entitatea transmisă cultural, cel mai bun exemplu fiind Dumnezeu. Acesta a avut un impact psihologic atât de mare încât s-a transmis din generaÈ›ie în generaÈ›ie È™i chiar È™i în ziua de astăzi este suficient pentru supravieÈ›uirea anumitor grupuri.