Robert Musil - Omul fara insusiri

Romanul filosofic “Omul fără însuÈ™iri”, “Der Mann ohne Eigenschaften”, în limba germană, de Robert Musil, a apărut în anul 1930, la editura germană Rowohlt Verlag, fiind opera de referință a scriitorului austriac, publicată în două volume È™i neterminată, cel de-al doilea volum fiind publicat în anul 1933, la aceaÈ™i editură, iar continuarea acestui periplu despre om, este stopată odată cu nazismul care se dezvoltă în Germania în acea perioadă, romanele acestuia fiind interzice È™i arse.

Opera vorbeÈ™te într-un ritm amplu È™i filosofic despre omul care creÈ™te din punct de vedere spiritual È™i care se loveÈ™te de-a lungul vieÈ›ii de foarte multe obstacole, în final credinÈ›ele puternic filosofice legate de idealuri, fiind cele care îl È›in pe acest personaj pe trasa ascendentă de definitivare a spiritului uman.

În România, romanul apare în anul 1995, la editura Univers, din colecÈ›ia Clasici ai Literaturii moderne, în cinci volume broÈ™ate, iar printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Polirom, 2008, în două volume cartonate cu supracopertă sau editura Humanitas, 2018, într-un singur volum cartonat, de peste 1000 de pagini.

Robert Mathias Musil s-a născut la data de 6 noiembrie 1880, în sudul Austriei, în localitatea Klagenfurt, fiind un important filosof, eseist È™i scriitor austriac, unul dintre cei mai de seamă scriitori ai secolului al XX-lea, alături de alÈ›i mari romancieri ca Thomas Mann, James Joyce sau Marcel Proust.

Robert creÈ™te în localitatea sa natală, fiind fiul unui inginer originar din TimiÈ™oara, Alfred Musil, acest lucru ghidându-l de-a lungul vieÈ›ii pe Robert È™i spre inginerie, însă filosofia È™i literatura, sunt cele care îl propulsează pe acesta în prim planul lumii artistice.

Din anul 1890, intră la “Colegiul din Styria”, însă familia sa se mută din nou, de această dată în Brno, acesta fiind înscris la “Liceul militar pentru ofiÈ›eri Mährish-Weisskirchen”, în anul 1894.

Trei ani mai târziu, acesta urmează cursurile “Școlii politehnice din Brünn”, acolo unde va studia construcÈ›iile mecanice, iar primele însemnări legate de latura filosofică se vor consuma în acea perioadă, jurnalul acestuia oferind mai multe detalii în acest sens.

Prima operă de referință, apare în anul 1899, atunci când realizează manuscrisul operei “Domnul Vivisector”, baza viitorului univers filosofico-estetic al autorului.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Rătăcirile elevului Törless”, 1906, “Grigia”, 1923 sau “Trei femei”, 1924.

Romanul filosofic “Omul fără însuÈ™iri” de Robert Musil reprezintă cel mai de seamă roman al autorului austriac, acesta fiind un adevărat mozaic abstract de sentimente despre lume È™i despre idealurile vieÈ›ii, despre societate, economie, mediu politic, dar È™i despre iubire existenÈ›ială, desprinsă din fiecare idee È™i întrezărire, analiza fiind realizată de un personaj de o complexitate ieÈ™ită din comun.

Povestea este creată pe o arhitectură variată, vorbind despre personajul principal, Ulrich, un tânăr atrăgător È™i singur, care decide să facă o analiză amplă asupra vieÈ›ii din exterior, alegând să lase în urmă detaliile despre propria sa ființă.

Din această perspectivă exterioară, cititorul este condamnat la o cursă contracronometru de disecare a ideilor variate desprinse din puterea lui Ulrich de gândire, astfel că totul este disecat într-un ritm de chirurg sentimental cu normă întreagă, de la logică, la ideologii politice sau economice, într-un tablou cum rar ne-a fost dat să descoperim din cuprinsul unei cărÈ›i.

Pe de altă parte, datorită atracÈ›iei pe care Ulrich o are către sexul opus, se perindă prin faÈ›a acestuia mai multe personaje feminine, care se dovedesc a fi nu la fel de uÈ™or de disecat, ritmul plin de “zvâc” de până atunci, fiind puÈ›in diminuat de logica feminină ce nu poate fi înÈ›eleasă nici măcar de acest magnific observator ce trăieÈ™te prin ochii personajului Ulrich.

Romanul reprezintă un conglomerat amplu de sentimente È™i trăiri ale unor personaje ce i se etalează lui Ulrich de-a lungul acÈ›iunii, având pe alocuri înfiripat È™i un umor subtil È™i rafinat, greu de sesizat în contextul unei lecturi care nu are substrat.

 Societatea pentru Ulrich reprezintă un pacient amplu din care acesta desprinde noÈ›iuni menite să consolideze personalitatea È™i viziunea revelatoare asupra spiritualității, însă raÈ›iunea din spate este cu mult mai greu de înÈ›eles, Ulrich trăind o criză existenÈ›ială în urma acestui fapt.