Romanul “320 de pisici negre” de Rodica Ojog BraÈ™oveanu, a apărut în anul 1979, la editura Dacia, din BucureÈ™ti, fiind un alt roman celebru al autoarei, al treilea roman din ciclului Melania Lupu, în care celebra bătrânică trece printr-o altă aventură, ieÈ™ind din inchisoare, cu ajutorul isteÈ›imii È™i flerului de care aceasta dă dovadă, fiind confundată cu o altă persoană ce deÈ›inea informaÈ›ii preÈ›ioase în legătură cu locul ascunzătorii unei madone aurite.
AÈ™a cum ne-a obiÈ™nuit, autoarea duce misterul la cote maxime, personajele fiind È™i ele creionate intens în linii subtile È™i pline de umor, iar toată acÈ›iunea ajunge să fie plasată în tipologia plină de farmec a celebrei Melania, cei din jur fiind prinÈ™i în plasa fermecătoarei femei.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Nemira, în trei ediÈ›ii broÈ™ate, publicate în anii 1999, 2004 È™i 2012.
Rodica Ojog BraÈ™oveanu s-a născut la data de 28 august 1939, în BucureÈ™ti, România, fiind o importantă avocată È™i scriitoare română, celebră pentru nenumăratele romane poliÈ›iste scrise de-a lungul vremii, ciclurile Melania Lupu È™i Minerva Tutovan, fiind cele mai de seamă opere din palmaresul literar al autoarei denumite Agatha Christie a României.
Rodica se dezvoltă în cadrul unei familii înzestrate din punct de vedere cultural, mama sa fiind profesoară, iar tatăl acesteia, un celebru avocat.
Din anul 1948, aceasta urmează cursurile È™colii „Maison des Français”, pentru ca mai târziu, să urmeze cursurile liceului “DomniÈ›a Ileana”,pe care le finalizează în anul 1956.
Mai târziu, încercând să meargă pe urmele tatălui, avocat, aceasta se înscrie la Facultatea de Drept, din cadrul “Universității din BucureÈ™ti”, fiind însă exmatriculată însă pentru sprijinirea unui demers, aceasta revenind la studiile juridice în 1962, în cadrul “Facultății de ȘtiinÈ›e Juridice din IaÈ™i”.
După finalizarea studiilor de drept, aceasta încearcă să scrie în paralel cu exercitarea funcÈ›iei de avocat, reuÈ™ind să fie avocat timp de È™apte ani, însă, succesul literar o fac să renunÈ›e È™i să devină scriitoare.
Printre cele mai importante opere semnate de autoare, putem aminti de “Moartea semnează indescifrabil”, 1971, “Ancheta în infern”, 1977, “Ștafeta”, 1981 sau “Melania È™i misterul din parc”, 1990.
Romanul “320 de pisici negre” de Rodica Ojog BraÈ™oveanu reprezintă o altă poveste ce continuă ciclul de poveÈ™ti cu È™i despre Melania Lupu, astfel că, schimbările de situaÈ›ie, È™antajul, deghizările È™i spionajul, toate îmbibate în foarte mult umor, reuÈ™eÈ™c încă o dată să captiveze cititorul, cel care trăieÈ™te din nou fiecare acÈ›iune È™i îÈ™i creează în minte un scenariu diferit, în funcÈ›ie de pistele false amplasate de autoare.
Astfel, romanul începe prin prezentarea Melaniei Lupu, ce este găsită vinovată în cazul spargerii unui muzeu, fiind inculpată È™i trimisă la închisoare, însă, chiar dacă Melania ajunge aici, în sinea sa, aceasta È™tie că “nu va face prea mulÈ›i pui” în celula de închisoare, fiind foarte iscusită în tehnici ample de manipulare È™i deghizare.
Punctul forte al Melaniei în acest caz, îl reprezintă colega ei de celulă, Olga Tudor, un complice la un caz de furt al unei statui foarte scumpe, denumite Madona de aur, astfel că un grup condus de un englez pe nume Ned Morton, ajunge în România, cu intenÈ›ia de a o scoate din închisoare pe Olga.
Olga, aflând de această intenÈ›ie, îi propune Melaniei să intre în jocul acesta, Ned fiind convins că Melania, este de fapt Olga, aceasta punându-l pe Ned pe piste greÈ™ite în drumul spre găsirea locului în care zace preÈ›ioasa sculptură.
Pentru a avea timp de gândire, Melania apelează la tertipuri, spunând ba că nu îÈ™i aduce bine aminte È™i are nevoie de timp, ori trebuie să îÈ™i găsească motanul, pe Mirciulică.
Farmecul Melaniei, îÈ™i face efectul È™i de această dată, Ned, mergând prin tot BucureÈ™tiul în căutarea motanului, acesta strângând de pe toate străzile oraÈ™ului, 320 de motani.
În cele din urmă, Melania, ajunge acasă, unde dă de Mirciulică, mort de foame, încearcă să È™teargă câteva urme legate de cazul pentru care fusese condamnată, însă nu reuÈ™eÈ™te să scape de închisoare, maiorul Cristescu, punând-o din nou sub acuzare pe Melania.
Romanul are prezente toate ingredientele de bază pentru a È›ine cititorul cu sufletul la gură, astfel că tehnicile parÈ™ive demne de Sherlock Holmes, aÈ™ează cititorul în prim planul acestui univers excelent creionat, astfel că acesta încearcă să afle singur misterul, chiar dacă autoarea reuÈ™eÈ™te de fiecare dată să schimbe percepÈ›ia È™i să ducă finalul într-un alt cotlon, neverificat de cititor.