Romanul “Plan diabolic” de Rodica Ojog BraÈ™oveanu, a apărut în anul 1974, la editura Militară, din colecÈ›ia Sfinx, fiind al patrulea roman din seria dedicată celebrei femeie-detectiv, Minerva Tutovan.
Opera intervine, de această dată pe teritoriul aerian, astfel că toate misterele sunt amplificate în timpul unei călătorii cu avionul, pe ruta BucureÈ™ti-Viena. Chiar dacă totul pare să nu iasă în evidență, o problemă pe care aeronava o întâmpină în aer, aduc haosul la bordul avionului, un dublu asasinat fiind elementul care schimbă perspectiva în totalitate.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Dareco, din colecÈ›ia Domino, 2001, în format broÈ™at, editura Universitară, din colecÈ›ia Paianjen, 2007, în format broÈ™at sau editura Nemira, 2015, în format broÈ™at.
Rodica Ojog BraÈ™oveanu s-a născut la data de 28 august 1939, în BucureÈ™ti, fiind o avocată È™i o scriitoare celebră, cunoscută pentru operele poliÈ›iste, pline de suspans.
Rodica primeÈ™te din partea părinÈ›ilor, o educaÈ›ie debordantă, având parte de tot ce este mai bun în schiÈ›area unei personalități scriitoriceÈ™ti de o înaltă È›inută.
După ce urmează cursurile È™colii „Maison des Français” È™i cursurile liceului “DomniÈ›a Ileana”, aceasta se înscrie la Facultatea de Drept, din cadrul “Universității din BucureÈ™ti”, dorind să meargă pe urmele tatălui, avocat È™i termină studiile, abia în anul 1967, după o perioadă de “reabilitare”, pricinuită de susÈ›inerea unei revolte din Budapesta.
Este atrasă de scris, astfel că renunță la avocatură, după ce profesează timp de șapte ani, elementul principal al acestei decizii, fiind succesul la public.
Printre cele mai importante opere semnate de autoare, putem aminti de “Moartea semnează indescifrabil”, 1971, “Ancheta în infern”, 1977, “Apel din necunoscut”, 1985 sau “Melania È™i misterul din parc”, 1990.
Romanul “Plan diabolic” de Rodica Ojog BraÈ™oveanu reprezintă un roman ce propune o poveste încâlcită a unui dublu asasinat, toate personajele prezente în roman, având parte de multiple probleme, din acest punct de vedere, romanul, putând fi asimilat drept unul psihologic, presărat cu elemente umoristice, acest lucru punând sare È™i piper în sudarea planurilor romanului.
În ceea ce priveÈ™te ideea operei, romanul se aseamănă într-o oarecare măsură cu celebrele opere scrise de Agatha Christie, “Crima din Orient Express” sau “Zece negri mititei”, aici fiind vorba de interacÈ›iunea unui număr de 13 personaje ce merg spre aceeaÈ™i destinaÈ›ie, toate având mistere È™i suferinÈ›e ascunse, astfel că romanul începe să scoată cu timpul la iveală detalii importante, dar care nu cântăresc decisiv în aflarea adevărului.
Povestea pleacă de pe aeroportul din Otopeni, acolo unde avionul “BAC-1-11”, realizat în anul 1965, se pregăteÈ™te să zboare, în data de 13, spre destinaÈ›ia finală, Viena, având la bord 13 persoane.
Odată cu decolarea avionului, apar È™i problemele, astfel că, un scurtcircuit care se produce spontan, aduce haosul în interiorul avionului, în decurs de câteva minute, cei doi piloÈ›i fiind uciÈ™i în mod brutal de către un pasager misterios.
Mesajul acestui asasinat este făcut de către însoÈ›itoarea de zbor, aceasta precizând că avionul este acum pe pilot automat, iar acesta se va prăbuÈ™i în câteva ore, astfel că pasagerii încep să se îngrozească, gândindu-se la finalul tragic.
Ca È™i în celebrul roman al Agathei Christie, pasagerii se spovedesc de probleme, însă nu unui detectiv, ci unui preot, pe nume Iustin Făgădău, aflat în acel moment la bordul avionului, iar în urma tuturor poveÈ™tilor de viață, se desprind mai multe informaÈ›ii importante, astfel că, printre poveÈ™tile de viață, prezentate de soÈ›ii, Elena È™i Dim Hagianu, povestea bătrânului Nichita Dumitrescu, cel ce nu mai conÈ™tientizează ceea ce se petrece în jur sau povestea rebelului caricaturist, Val Iacobescu, aflăm È™i povestea unui fost medic din lagărul de concentrare, în persoana lui Ovidiu Diamantopol, acesta fiind bântuit de fantoma “Diavolului Alb”.
Povestea, chiar dacă pare să se dezvolte într-o direcÈ›ie anume, nu oferă niciun fel de indiciu important, căci finalul este unul apoteotic È™i greu de intuit în tot acest tablou plin de caractere pestriÈ›e.