Romanul poliÈ›ist ”Stilet cu È™ampanie” de Rodica Ojog BraÈ™oveanu, a apărut în anul 1977, la editura Militară, din BucureÈ™ti, în primă fază, acesta numindu-se “Panică la căsuÈ›a cu zorele”, acesta fiind al cincilea roman din cele È™apte, din seria celebrei femei-detectiv, Minerva Tutovan.
Romanul propune un alt fir epic marcant, ce se dezvoltă spre o intrigă ce È›ine cititorul cu sufletul la gură, astfel că Minerva Tutovan, apelează la stilul său direct, dar în acelaÈ™i timp subtil È™i bine gândit pentru aflarea făptaÈ™ului într-un caz de crimă.
În conceperea acestui roman, autoarea adună mai multe tipologii de personaje actuale, cum este cazul avarului, al parÈ™ivului, escrocului ori a persoanei naive, aceasta însufleÈ›ind fiecare caracter pentru a da iluzia unei perspective aparte în jurul fiecărui personaj.
Printre alte edituri care publică romanul, putem aminti de editura Scriptum, 1999, în format broÈ™at, editura Kullusys, 2007, în format broÈ™at sau editura Nemira, în două ediÈ›ii, 2012, în format cartonat sau 2020, în format broÈ™at.
Rodica Ojog BraÈ™oveanu s-a născut la data de 28 august 1939, în BucureÈ™ti, România, fiind o însemnată avocată È™i scriitoare română, celebră pentru nenumăratele romane poliÈ›iste scrise de-a lungul vremii, ciclul ce o are în prim plan pe Melania Lupus au pe Minerva Tutovan, fiind cele mai citite opere.
Rodica se dezvoltă în cadrul unei familii înzestrate cultural È™i material, mama sa fiind profesoară, iar tatăl acesteia, un celebru avocat, Rodica având la îndemână toate cărÈ›ile de care are nevoie pentru a -È™i creiona un stil scriitoricesc remarcabil.
Din anul 1948, aceasta urmează cursurile È™colii „Maison des Français”, pentru ca mai târziu, să urmeze cursurile liceului “DomniÈ›a Ileana”, finalizate în anul 1956, pentru ca din acelaÈ™i an, aceasta să încerce să meargă pe urmele tatălui, avocat, înscriindu-se la Facultatea de Drept, din cadrul “Universității din BucureÈ™ti”, fiind însă exmatriculată pentru susÈ›inerea unei revolte din Budapesta. Se înscrie în anul 1962 la “Facultatea de ȘtiinÈ›e Juridice din IaÈ™i”, după ce trece de o perioadă grea de reabilitare, muncind în mai multe fabrici pentru a reuÈ™i să termine cursurile.
După ce finalizează studiile juridice în anul 1967, aceasta încearcă să scrie în paralel cu exercitarea funcÈ›iei de avocat, însă, după ce se bucură de un real succes, în urma publicării romanelor de debut, în anii ’70, aceasta renunță la avocatură, devenind scriitoare cu normă întreagă.
Printre cele mai importante opere semnate de autoare, putem aminti de “Moartea semnează indescifrabil”, 1971, “Ancheta în infern”, 1977, “Ștafeta”, 1981 sau “Melania È™i misterul din parc”, 1990.
Romanul “Stilet cu È™ampanie” de Rodica Ojog BraÈ™oveanu reprezintă o operă ce prezintă într-o manieră remarcabilă, detalii din viaÈ›a casnică a unor personaje memorabile, pline de valenÈ›e aparte, totul fiind din acest punct de vedere un conglomerat de caractere bine schiÈ›ate de autoare, care le oferă tuturor în parte circumstanÈ›e favorabile sau defavorabile în ceea ce priveÈ™te intenÈ›ia de a ucide.
Povestea se dezvoltă pe un plan morbid, vorbind de o crimă ce are loc chiar în prima zi a anului, pe 1 ianuarie, iar cel care moare, răpus de un cuÈ›it împlântat în spate, este inginerul Dan Manu, acesta fiind găsit inert printre rafturile bibliotecii.
Cea care ajunge să se ocupe de acest caz, este nimeni alta decât Minerva Tutovan, făcând o adevărată anchetă casnică, căci cele mai apropiate cunoÈ™tinÈ›e ale victimei sunt oameni din zona casnică, persoane simple, cu probleme variate, ce, la o analiză mai atentă, au de-a face cu fel de fel de necazuri È™i de mistere nedezvăluite, toate acestea fiind, ca în fiecare casă, ascunse sub preÈ™.
Personajele cu care Dan interacÈ›iona È™i cu care Minerva are de-a face, sunt soÈ›ia sa, Cora, ce la prima vedere pare să poarte o aură îngerească, Jack, cel avar, escrocul Titel, Mihai, cel veÈ™nic îndrăgostit sau Georgeta gospodina gurmandă È™i cam prostuță, toÈ›i dintre aceÈ™tia, păstrând câte un secret, detaliile È™i iluziile putând fi descoperite cu uÈ™urință la fiecare pas.
În final detaliile ce par nesemnificative, puse de autoare ca indicii, sunt cele care duc la definitivarea cazului, făptaÈ™ul fiind cu totul imprevizibil.