Roman savuros, plin de umor È™i ironie, „Un blestem cu domiciliul stabil” ajunge rapid în topul celor mai apreciate cărÈ›i din È›ară È™i nu numai. Personajele Rodicăi Ojog BraÈ™oveanu ne surprind È™i de această dată, fiind un mix conturat între transparență È™i mister. Construite într-o manieră realistă È™i înzestrate cu puternice calități morale, personajele sunt de-a dreptul fascinante. Înainte chiar să intram în povestea propriu-zisă, vom urmări cu atenÈ›ie prezentarea eroilor È™i vom încerca să înÈ›elegem ce doreÈ™te autoarea să ne arate È™i de această dată. Cartea urmăreÈ™te tiparul scrierilor anterioare È™i, după cum suntem obiÈ™nuiÈ›i, avem de-a face cu un festin literar plin de mister È™i romantism deopotrivă.
Dumitru MihuÈ› este personajul central al acestei cărÈ›i. Un fost profesor, proaspăt ieÈ™it la pensie, căruia niciodată nu i s-au întâmplat lucruri măreÈ›e. Acum, când se aÈ™teptă mai puÈ›in, primeÈ™te din senin o moÈ™tenire. De-aici înainte, nu numai că anonimatul în care MihuÈ› zăcea dispare, ci încep să apară din ce în ce mai mulÈ›i prieteni, cunoscuÈ›i È™i, evident, duÈ™mani. Pe parcurs, îÈ™i fac apariÈ›ia tot soiul de personaje ciudate, care împart interese îndoielnice È™i pe care eroul le-a ales pentru a-l ajuta într-un plan măreÈ›: diverse cauze nobile pe care le finanÈ›ează.
Gestul simpatic al domnului MihuÈ› de a-È™i pune averea la mâna nevoiaÈ™ilor este însă neînÈ›eles de oportuniÈ™tii care îi dau târcoale. De aici înainte, începe o adevărată bătălie pentru avere, pentru demnitate È™i pentru reputaÈ›ie.
Autoarea nu ne dezamăgeÈ™te, ci ne oferă tot felul de artificii literare care să destindă atmosfera È™i să amuze audienÈ›a. AÈ™adar, luam parte la un adevărat spectacol, îmbibat în râsete È™i pătat cu sânge. Mai apoi, pornim într-o cursă nebună împotriva radiaÈ›iilor, care îl pândesc la fiecare pas pe bătrânul profesor. De fapt, la o analiză mai atentă, observăm că nimeni nu este cine pare a fi È™i că există intenÈ›ii ascunse la fiecare pas. Nu È™tim încotro ne poartă talentul Rodicăi, dar îi urmărim eroii cu sufletul la gură È™i îi suntem alături în această cercetare nemiloasă È™i greu de soluÈ›ionat.
Titlul operei este o metaforă atent aleasă, care stârneÈ™te zâmbete È™i spaimă deopotrivă. AcÈ›iunea este atent dozată, iar personajele sunt experte în tot soiul de È™iretlicuri. Finalul romanului este apocaliptic È™i revelator, iar cititorul va fi surprins de inspiraÈ›ia de care va da dovadă autoarea. Ca o concluzie, averea moÈ™tenită peste noapte de domnul MihuÈ› îi va pricinui numai necazuri, iar viaÈ›a sa tihnită de până atunci este numai o amintire plăcută È™i îndepărtată.
Romanul se găseÈ™te în rafturile noastre în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Nemira (2013), Nemira (2014).