O nouă crimă, o nouă poveste. Rodica Ojog BraÈ™oveanu ne surprinde din nou printr-o poveste alambicată È™i plină de mister. După cum ne-a obiÈ™nuit, autoarea reuÈ™eÈ™te într-o manieră deosebită să dea naÈ™tere unui roman-fenomen. De aceasta dată însă, nu avem de a face cu un singur protagonist, care acÈ›ionează solitar È™i greu de descifrat. De aceasta dată, o gaÈ™că întreaga terorizează cartierele bucureÈ™tene, fără vreun motiv anume. În stranii circumstanÈ›e, au loc tot soiul de acte de violență, de la jafuri mărunte până la tâlharii, iar, mai târziu, până la crime.
O tânără este agresată într-un restaurant select, iar la locul faptei apare un singur indiciu, pe care nimeni nu îl poate înÈ›elege: o violetă. În partea cealaltă a oraÈ™ului, un inginer pune la cale un plan nou de afacere È™i se bazează pe intuiÈ›ie, sperând să dea lovitura. Coincidență sau nu, afacerea bărbatului are la bază aceste frumoase violete. Să existe o legătură între cei doi ori, este o pură ironie a sorÈ›ii? Rodica Ojog BraÈ™oveanu reuÈ™eÈ™te să ne stârnească curiozitatea, dar nu ne oferă indicii suplimentare ori alte piste.
Avem de-a face cu o poveste complicată, greu de înÈ›eles È™i pe care o vom urmări cu sufletul la gură până la final. GaÈ™ca teribilistă care apare în paginile de incipit îÈ™i face apariÈ›ia din nou, iar autoarea îÈ™i îndreaptă atenÈ›ia către acÈ›iunile pline de ură întreprinse de membrii acesteia. În mod straniu, între participanÈ›i nu pare a exista vreo legătură strânsă, dar care este atunci motivul actelor acestea fără precedent? Criticii literari au apreciat ideile Rodicăi, însă au subliniat o uÈ™oară asemănare între volumul acesteia È™i o altă carte de referință din literatura universală, „Portocala mecanică”. DeÈ™i nu este atât de violentă în limbaj, autoarea se inspira puÈ›in din capodopera lui Anthony Burgess.
Agale, înaintăm în interiorul acÈ›iunii È™i cunoaÈ™tem mai multe detalii despre fiecare personaj. Scriitoarea ne oferă câteva detalii în plus, ba chiar se joacă cu mintea noastră È™i ne lasă să desluÈ™im iÈ›ele acestei poveÈ™ti ciudate. Cadavrele se înmulÈ›esc, iar vinovaÈ›ii sunt dispăruÈ›i fără urmă. Îmbrăcăm veÈ™minte de detectiv È™i reuÈ™im să le luăm urma, dar până la izbândă calea va fi lungă È™i anevoioasă. Câteva pasaje descriptive au rolul de a face lumină în această situaÈ›ie nemaiîntâlnită.
InfluenÈ›a Agathei Christie se simte încă de la primele pagini, iar Rodica însăși recunoaÈ™te că s-a inspirat din manuscrisele atât de celebre ale celei denumite „regina romanului poliÈ›ist”. Pe alocuri, avem parte de umor negru È™i accente ironice, iar aceste nuanÈ›e vor condimenta serios romanul.
La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, romanul este disponibil în mai multe ediÈ›ii: Universitară (2008), Nemira (2015), Militară (1986).