Scriitorul Roger Martin du Gard, cel care în 1937 avea să câÈ™tige Premiul Nobel pentru Literatură, s-a născut în FranÈ›a la 23 martie 1881. Măiestria artistică È™i felul în care a prezentat adevărul în ceea ce priveÈ™te anumite aspecte ale vieÈ›ii, l-au consacrat drept unul din cei mai potriviÈ›i scriitori în câÈ™tigarea marelui premiu.
În tinereÈ›e a studiat intens umanismul, reuÈ™ind în 1905 să obÈ›ină diploma de arhivist paleograf. În 1906 decide să se mute la Paris, după ce trăise patru luni în Algeria. Se face remarcat cu publicarea primului său roman “Devenir“ , care a fost urmat rapid de capodopera “Jean Barois”.
Un moment important în ceea ce priveÈ™te activitatea sa literară îl reprezintă întâlnirea decisivă cu Jacques Copeau È™i Andre Gide, cu care va lega o profundă prietenie. Martin du Gard a luat parte la primul război mondial, fapt care avea să îl marcheze È™i ghideze în scrierile sale.
Specific autorului este stilul obiectiv È™i atenÈ›ia la detalii, acestea dând o notă aparte întregii opere. Datorită atenÈ›iei extraordinare pe care a acordat-o relaÈ›iei dintre dezvoltarea personală È™i realitatea socială în care trăiau personajele sale, scriitorul avea să devină un reprezentant târziu al curentelor naturalism È™i realism.
Martin du Gard a încetat din viață în anul 1958, fiind îngropat la Nisa.
Romanele sale fac parte din realism, analizând cu minuÈ›iozitate mediul burghez, luptele religioase È™i politica ce aveau loc în acele vremuri.
Romanul “Familia Thibault“ a fost publicat iniÈ›ial în perioada 1922-1940 în FranÈ›a, de către editura Nouvelle Revu Francaise. Scrierea este formată din 8 volume, fiecare cu titlu sugestiv: Caietul cenuÈ™iu, Penitenciarul, Moartea tatălui etc. Capodopera a fost cea datorită căreia scriitorul a câÈ™tigat Premiul Nobel pentru Literatură.
Ni se creionează viaÈ›a a două familii bogate franceze, care au trăit la începutul secolului XX: familia Thibault, care era catolică È™i familia Fon-tanin, de religie protestantă. Accentul este pus în special pe trei dintre membri familiei Thibault. În prim plan îl avem pe tatăl Oscar Thibault, un mare burghez autoritar, urmat de fiul său cel mare, Antoine Thibault, un tânăr extrem de ambiÈ›ios. Pe lângă cei doi apare È™i fiul cel mic, Jac-ques, un rebel desăvârÈ™it.
Tragicul apare atunci când tatăl, catolic convins, încearcă să le impună fiilor această religie. Antoine, devenit doctor, este prezentat ca fiind un tânăr inteligent, îngrijindu-È™i cu atenÈ›ie bolnavii. În antiteză îl avem pe mezinul Jacques, care devine revoluÈ›ionar pentru a putea schimba societatea. Cel din urmă îÈ™i va găsi sfârÈ™itul în primul război mondial.
Finalul lui Antoine este unul crunt: intoxicat cu gaz pe front, fără a găsi vreo scăpare, moare singur după o lungă suferință. Personajul înfățiÈ™ează dezamăgirea unei generaÈ›ii zadarnic sacrificate. Cei doi fraÈ›i sunt într-o totală antiteză: pe de o parte avem afirmarea valorii, iar pe de altă parte negarea acesteia.
Romanul a avut parte de toată admiraÈ›ia celebrilor scriitori Andre Gide, Albert Camus, Clifton Fodiman, dar È™i a întregii critici literare.
Pe rafturile anticariatului nostru, puteți regăsi romanul sub mai multe ediții, dintre care amintim: Rao (1993), Editura pentru Literatură (1964), Editura pentru Literatură Universală (1962).