Rashomon

Ryunosuke Akutagawa s-a născut în Tokyo în familia unui om de afaceri însă din cauza problemelor psihice pe care mama sa le avea, a fost adoptat de unchiul său. Încă de la o vârstă fragedă a fost pasionat de literatura chineză iar când a intrat la liceu a avut legături strânse cu cei ce aveau să fie scriitori mai târziu, cum ar fi Kan Kikuchi sau Yuzo Yamamoto. Urmează secÈ›ia de literatură engleză la Universitatea Imperială Tokyo iar când studiile vor fi finalizate, va începe să scrie. În 1914 a început să traducă operele englezeÈ™ti iar la un an distanță a publicat È™i primul său roman despre care vom vorbi mai jos. În 1916 publică "Nasul" care în sfârÈ™it va reuÈ™i să atragă atenÈ›ia oamenilor de cultură. A început apoi să scrie povestiri istorice plasate în perioade îndepărtate ale Japoniei iar în 1921 È™i-a întrerupt cariera pentru o călătorie de patru luni în China. Nu a mers prea bine pentru că a avut probleme de sănătate irecuperabile dar măcar a vizitat bijuteriile acestei țări. Spre sfârÈ™itul vieÈ›ii a început să publice romane autobiografice È™i să sufere de halucinaÈ›ii È™i anxietate. A avut o tentivă de sinucidere nereuÈ™ită în 1927 însă la câteva luni după i-a reuÈ™it după ce a ingerat un pumn de Veronal.
Nuvela "Rashomon" a fost publicată pentru prima dată la editura japoneză Teikoku Bungaku în anul 1915. În limba română au apărut numeroase ediÈ›ii, printre care Editura pentru Literatură Universală în 1968, editura Marathon în 1994 sau Humanitas în 2007. De-a lungul anilor a devenit o inspiraÈ›ie în lumea artei, astfel filmul Ghost Dog din 1999 are scene din fragmentele cărÈ›ii, melodia blues unanimă a lui Takeshi Terauchi este un rezumat al ei iar manga After the rain ce este lectură obligatorie în liceele japoneze este tot pe aceeaÈ™i tematică.
La poarta sudică a oraÈ™ului Kyoto, la Rashomon, unde cadavrele anonime erau aruncate, se întâlnesc o bătrână È™i un servitor. El fusese concediat È™i avea doar două planuri: să moară de foame sau să devină hoÈ› pentru a reuÈ™i să supravieÈ›uiescă. După ce vede niÈ™te lumini puternice decide să urce la etaj unde o întâlneÈ™te pe bătrânica care fura părul cadavrelor. Este dezgustat È™i îÈ™i spune că nu ar putea să facă asta aÈ™a că mai bine moare de foame cinstit decât să facă ilegalități. Începe să o certe pe femeie însă aceasta îi spune că fură părul pentru a face peruci pe care le vinde pentru a supravieÈ›ui. Plus de asta, fură doar de la oamenii ce nu au fost corecÈ›i în viață pentru ai pedepsi. Dacă nu face asta, moare de foame, aÈ™a că are dreptul de a lua ceva ce le aparÈ›ine oamenilor decedaÈ›i pe care nu îi revendică nimeni. Bărbatul înÈ›elege până la urmă È™i decide să îi fure hainele bătrânei pentru că È™i aÈ™a nimănui nu îi pasă de ea È™i sfârÈ™eÈ™te prin a fugi în noapte.

sus