S. A. Tokarev - Religia in istoria popoarelor lumii

S.A. Tokarev, născut la 29 decembrie 1899, a fost un savant, etnograf, istoric È™i cercetător în domeniul È™tiinÈ›elor religioase. Acesta era interesat de religiile "primitive", având tendinÈ›a de a urma opiniile evoluÈ›ioniste ale lui Lev Shternberg, chiar dacă respingea unele dintre ipotezele specifice ale acestuia. Având o viziune marxistă asupra experienÈ›ei religioase, in anii 1980 Tokarev a declarat că È™amanii "au fost aprope întotdeauna bolnavi mintal, cu predispoziÈ›ie la accese de nebunie".

Cartea "Religia în istoria popoarelor lumii" este prima istorie a religiilor lumii alcătuită pe baze marxiste. În acest volum, Tokarev îÈ™i propune să expună cu acuitate necesitatea abordării cu seriozitate, spirit È™tiinÈ›ific È™i discernământ critic studiul problemelor originii È™i evoluÈ›iei religiei. O întrebare pe care veacurile au ridicat-o în faÈ›a omului este aceea de a fi sau a nu fi religios, care l-a născocit în frigurile cunosterii È™i ale creaÈ›iei. Paginile cărÈ›ii expun un bogat material faptic cu o trecere în revistă directă È™i indirectă a înfruntărilor de idei referitoare la diverse etape ale apariÈ›iei È™i evoluÈ›iei religiilor, transformând-o într-o lucrare edificatoare, convingătoare. În volumul de față, autorul evaluează critic contribuÈ›iile anterioare din acest domeniu, adăugând È™i propriile sale date, reuÈ™ind să realizeze o sinteză într-un cadru unic de interpretare. Printre ideile principale ale cărÈ›ii se numără: istoria religiilor nu este doar o istorie a rătăcirilor minÈ›ilor omeneÈ™ti, în cazul în care ar fi aÈ™a, rolul acesteia în istoria popoarelor ar fi destul de modest; studiul modului în care religia influenÈ›ează arta, È™tiinÈ›ele, morala, dreptul, orânduirea socială, economică, politică, etc, constituie cea de-a doua sarcină a oricărui studiu serios al religiei; se poate vorbi despre o slăbire generală treptată a rolului religiei în mersul general al dezvoltării istoriei omenirii, deÈ™i aceasta nu poate lua forma unui proces continuu È™i uniform. Slăbirea rolului religie este indisolubil legată de apariÈ›ia È™i intensificarea liberei cugetări, întreaga istorie a dezvoltării intelectuale a omenirii putând fi considerată ca o veÈ™nică luptă între religie È™i libera cugetare. Tokarev încearcă să sintetizeze succint cele mai importante etape ale dezvoltării religiei, de la primii ei paÈ™i È™i până în zilele noastre, stabilind, pe cât posibil, legătura dintre această dezvoltare È™i mersul general al istoriei. O atenÈ›ie deosebită este acordată È™amanismului, deosebit de răspândit în Asia de Nord, el bazându-se pe credinÈ›a că persoanele atinse de boli psihice reprezintă supranaturalul. Cuvântul È™aman, ce provine din limba populaÈ›iei est-siberiene evenki, care face parte din grupa limbilor tunguze, înseamnă om surescitat, frenetic, È™amanii fiind oameni nervoÈ™i, anormali, predispuÈ™i la accese, pregătirea pentru profesiunea de È™aman începând de la îmbolnăvire psihică.

O calitate importantă a lucrării lui Tokarev este aceea că grupează È™i geografic diversele populaÈ›ii într-o asemenea ordine, încât din urmărirea înfățișării pe care o iau religiile lor să se poată reface astfel un tablou firesc al evoluÈ›iei umane, cu oglindirea lor religioasă din ce în ce mai complexă. În cea de-a doua parte a cărÈ›ii sunt studiate religiile în diverse societăți, acestea fiind  împărÈ›ite în clase, pornind de la cele categorisite ca naÈ›ional-statale:  cele ale incaÈ™ilor, aztecilor, maya; până la cele trei mari religii mondiale: budismul, creÈ™tinismul È™i islamismul. Volumul lui Tokarev arată că există o solidaritate între obiectivitatea È™tiinÈ›ifică È™i cauza umanismului militant, înarmându-l pe cititor cu informaÈ›ii È™tiinÈ›ifice valoroase asupra genezei È™i locului istoric al religiei.

Cartea "Religia în istoria popoarelor lumii" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Politică (1982), Politică (1976) È™i Politică (1974).