Sandra Brown - Promisiunea de maine

Sandra Brown, născută la 12 martie 1948, în Waco (Texas), este una dintre cele mai prolifice scriitoare de romane de dragoste. A început să scrie în anul 1981, la vârsta de 33 de ani, publicând prima carte, intitulată "Love's Encore", sub pseudonimul Rachel Ryan.

Cartea "Promisiunea de maine" îi are în centrul atenÈ›iei pe Keely Preston, reporteră de trafic a postului de radio K.D.I.X., transmitând din elicopter în timpul orelor de vârf, È™i Dax Devereaux, congresman din Louisiana, cunoscut ca reprezentant politic al muncitorilor. Keely era căsătorită de 12 ani, dar fusese soÈ›ie doar trei săptămâni. Ea È™i Mark Williams fuseseră doi liceeni îndrăgostiÈ›i, el - starul sportiv al oraÈ™ului lor natal, de pe litoralul statului Mississippi, ea - È™efa galeriei de suporteriÈ›e. S-au cunoscut în anul 1969, atunci când drogurile, băuturile tari È™i moravurile uÈ™oare încă nu pătrunseseră în liceele din sudul rural. După absolvire, Keely È™i Mark s-au înscris amândoi la Universitatea de Stat Mississippi, însă, datorită orarului încărcat de cursuri, precum È™i al antrenamentelor istovitoare de fotbal, notele lui Mark au scăzut până a picat pe primul semestru. Războiul din Vietnam încă era o ameninÈ›are pentru orice tânăr, Mark căzându-i victimă. De cum a fost anunÈ›ată comisia de încorporare de mediile lui, calificativul de recrutare i s-a schimbat, primind ordinul de chemare, două săptămâni mai târziu pornind deja spre cazarma de instrucÈ›ie. Keely a continuat să meargă la cursuri, angajându-se, programul de lucru fiind după terminarea lor, pentru a mai reduce cheltuielile. Îi scria lui Mark scrisori lungi, pline de veÈ™ti, pe ale lui primindu-le sporadic. Uneori ajungeau câte două-trei o dată, alteori treceau săptămâni în È™ir, fără a sosi vreo È™tire de la el. Îi devora scrisorile, preÈ›uind fiecare cuvânt. Apoi, câteva săptămâni, o lună, n-au mai primit nicio veste, nici ea, nici părinÈ›ii lui. Apoi, a fost vizitată de un ofiÈ›er de la Fort Polk, anunÈ›ând-o că elicopterul lui Mark fusese văzut prăbuÈ™indu-se, dar despre pilot nu se mai È™tia nimic. Nu i se confirmase moartea, turpul nefiind găsit printre resturi. Până în ziua de azi asta era tot ce È™tia Keely despre soÈ›ul ei, ce figura pe o listă cu două mii È™ase sute de oameni, încă declaraÈ›i "DispăruÈ›i în acÈ›iune, în Asia de Sud-Est". În ultimii ani, Keely făcuse eforturi susÈ›inute pentru a-i menÈ›ine pe aceÈ™ti dispăruÈ›i în luptă în atenÈ›ia publicului, împreună cu alte soÈ›ii, aflate în circumstanÈ›e similare, organizând un grup de acÈ›iune, numit P.R.O.O.F.

Romanul începe cu întâlnirea lui Kelly cu Dax, într-un zbor aglomerat spre Washington, acolo unde Keely urma să participe la următoare conferință a P.R.O.O.F. Dax a fost instantaneu atras de Keely. "Bărbatul aÅŸezat de cealaltă parte a coridorului îi admira demonstraÅ£ia de curaj, deÅŸi simÅ£ea că era îngrozită. În fond, admirase totul la femeia aceea, de când se îmbarcase în aeronavă, la câteva minute după el. Era posesoarea multor calităţi admirabile. Părul, de exemplu. Era mătăsos ÅŸi coafat lejer. (...) N-ar fi fost bărbat, dacă nu-i observa silueta armonioasă, suplă, când trecuse pe lângă el aÅŸezat în fotoliul său de lângă culoar, pentru a-ÅŸi găsi locul ei, de cealaltă parte, cu un rând mai în faţă."

La finalul zborului, Dax nu doreÈ™te să îÈ™i ia încă rămas bun, invitând-o la o cafea, dorindu-È™i să o cunoască mai bine, să petreacă puÈ›in timp împreună. Însă, deÈ™i era greu să îi reziÈ™ti surâsului îmbietor al lui Dex, Keely È™tia că trebuie s-o facă, refuzând, în final, invitaÈ›ia, spunându-i că nu o poate accepta deoarece este măritată.

Cartea "Promisiunea de mâine" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în trei ediÈ›ii, È™i anume: Miron (1998) È™i Miron (1994).