Shusaku Endo - Tacere

Shusaku Endo a fost un cunoscut scriitor japonez, romancier, autor de scenarii de televiziune, uneori comentator la posturi de radio, autor de interviuri - pentru o serie de reviste care apăreau săptămânal - ale erei Showa, dramaturg, biograf, ziarist, soÈ› pentru Junko Endo È™i tată pentru Ryunosuke Endo. El s-a născut la data de 27 martie, 1923 în Tokyo È™i după o viață trăită din plin, a decedat din cauza unor complicaÈ›ii ale hepatitei, la data de 29 septembrie, 1996 în Shinjuku, Tokyo. S-a convertit la catolicism încă din copilărie È™i astfel, Shusaku a fost considerat de către cetățenii japonezi un fel de ,,Graham Greene al Japoniei” (împărÈ›ind, desigur o admiraÈ›ie comună, iar Graham Greene l-a numit pe Shusaku unul dintre cei mai buni scriitori în viață). A absolvit Universitatea Keio la secÈ›ia de literatură franceză în anul 1950, apoi a studiat câÈ›iva ani la Londra. Scrierile sale, de regulă, se bazau pe o rară perspectivă a Catolicismului Japonez. Autorul a fost recunoscut internaÈ›ional pentru romanul istoric de ficÈ›iune ,,Tăcere”, care a fost publicat în anul 1966, iar în 2016 a fost adaptat pentru filmul cu acelaÈ™i nume, regizat de către Martin Scorsese. Shusaku a primit multe prestigii È™i premii, inclusiv „Premiul Akutagawa” È™i „Ordinul Cuturii”, iar mai apoi inclus în romanul Catolic ,,Ordinul Sfântului Silvestru”, scris de Paul Pope al VI-lea. De asemenea, a făcut parte din ,,A treia GeneraÈ›ie”, adică un grup mare de scriitori japonezi care au apărut după cel de-Al Doilea Război Mondial. Shusaku a scris în diferite stiluri, însă subiectele abordate de el sunt strâns legate de CreÈ™tinism, dacă nu chiar Catolicism. În cărÈ›ile sale se reflectă multe experienÈ›e din copilărie, inclusiv stigmatul de a fi un ,,străin” printre ceilalÈ›i, sau dat la o parte, viaÈ›a unu pacient în spital È™i lupta cu tuberculoza. Personajele pe care el le creează se luptă cu dileme morale complexe, iar alegerile lor produc de cele mai multe ori un mix de rezultate tragice.

Romanul ,,Tăcere” îl găsim la editura ,,Polirom” (2008, 2014, 2018). Este considerat cel mai bun roman al autorului. La început, este scris sub forma unor scrisori. Pe parcursul romanului devenim martori la chinurile la care a fost supus părintele portughez Rodriguez în încercarea sa de a aduce creÈ™tinismul catolic în Japonia, în mijlocul perescutărilor creÈ™tinilor de către conducători. Personajul duce atât o luptă exterioară cât È™i una interioră, în care credinÈ›a È™i demersul său îi sunt zdruncinate din temelii. Ba chiar ajunge să îÈ™i compare propriul chin cu cel al lui Iisus (pe parcursul cărÈ›ii Iisus fiind prezentat ca ,,acel bărbat”, nefiind întâmplătoare lipsa numelui Său, ci este un simbol al deformării creÈ™tinismului È™i al credinÈ›ei în Japonia. Dumnezeu pentru Japonia nu mai conÈ›ine substanță. În această cumplită È™i tragică misiune a lui Rodriguez, vândut autorităților, supus la chinuri inimaginabile, când simte că este neputincios în faÈ›a lumii, când pare că a pierdut lupta, când începe să se îndoiască de propria credință, el descoperă că Dumnezeul lui există, diferit de cel al Bisericii. Dumnezeu există în interiorul său, există chiar È™i în ,,Tăcere”.