Sigmund Freud - Psihopatologia vietii cotidiene

Sigmund Freud, născut în anul 1856, a fost un neurolog austric, numit adesea "părintele psihologiei moderne". Cea mai faimoasă figură a psihologiei este È™i unul dintre cei mai influenÈ›i È™i controversaÈ›i gânditori ai secolului al XX-lea. Freud a revoluÈ›ionat modul în care gândim È™i tratăm tulburările psihice. El a fondat psihanaliza ca o modalitate de a asculta pacienÈ›ii, È™i de a întelege mai bine cum funcÈ›ionează mintea lor. Psihanaliza continuă să aibă o influență enormă asupra psihologiei È™i psihiatriei moderne. Teoriile È™i lucrările lui Freud au contribuit la formarea viziunilor actuale despre vise, copilărie, personalitate, memorie, sexualitate È™i terapie.

În cartea "Psihopatologia vieÈ›ii cotidiene" Freud îÈ™i continuă autoanaliza vieÈ›ii de zi cu zi È™i, ca în majoritatea lucrărilor sale, îÈ™i explorează experienÈ›ele personale pentru a-i înÈ›elege pe ceilalÈ›i. În acest caz, el a ales să-È™i examineze uitarea, intenÈ›iile greÈ™ite È™i greÈ™elile de exprimare, de care avem parte zilnic atât de mulÈ›i dintre noi. În ciuda nenumăratelor critici din partea psihologilor, cartea sa a devenit populară, fiind primul său vehicul care a răspândit ideile de psihanaliză către un public mai larg. Freud începe prin a analiza uitarea cuvintelor, a numerelor, dar È™i amintirea uneori incorectă a unor evenimente. "Un factor declanÅŸator al aplecării mele sistematice asupra fenomenului — uitarea temporară a unor nume proprii — a fost înregistrarea anumitor detalii, destul de clar recognoscibile dacă nu în toate, măcar într-o serie de cazuri. În acestea din urmă, nu era vorba numai de uitare, ci ÅŸi de o falsă aducere-aminte. Celui care se străduieÅŸte să-ÅŸi readucă în memorie numele ce-i scapă îi vin în minte alte nume — nume de substituÅ£ie —, recunoscute de îndată ca inexacte, dar continuând să-l obsedeze cu îndărătnicie." Freud povesteÈ™te o analiză detaliată a unei conversaÈ›ii cu un străin, pe care a avut-o într-o călătorie de vacanță de la Ragusa, actualul Dubrobnik, într-un orășel de lângă Hertegovina. Freud s-a chinuit să-È™i amintească numele maestrului creator al grandioaselor fresce din Catedrala de la Orvieto, înfățiÈ™ând "lucrările cele de pe urmă". În locul numelui căutat - Signorelli - alte două nume de pictori - Botticelli È™i Boltraffio - se impuneau minÈ›ii sale, respingându-le imediat È™i hotărât ca inexacte. Când cineva i-a comunicat numele corect, l-a recunoscut imediat È™i fără nicio ezitare. CondiÈ›iile pentru uitarea unui nume, însoÈ›ită de o rememorare eronată, sunt următoarele: o anumită înclinaÈ›ie de a-l uita; un proces de reprimare petrecut cu scurt timp înainte; posibilitatea stabilirii unei asocieri exterioare între numele respectiv È™i elementul reprimat anterior.

Freud mai vorbeÈ™te în cartea sa despre greÈ™elile de vorbire. Observată la omul normal, greÈ™eala de vorbire (lapsus linguae) lasă impresia stadiului preliminar al aÈ™a-ziselor "parafrazii", care se ivesc în circumstanÈ›e patologice. Dacă considerăm validă ipoteza că un mecanism asemănător celui dovedit a sta la baza uitării numelor ar putea acÈ›iona È™i în cazul unor greÈ™eli de vorbire, ajungem la o judecare mai profundă a acestor erori. Perturbarea ce duce la eroarea de vorbire se poate datora influenÈ›ei unei alte componente a aceluiaÈ™i discurs, cu acÈ›iune anticipată sau retroactivă, putând fi pricinuită È™i de influenÈ›a din afara cuvântului, propoziÈ›iei sau suitei de idei, venind de la elementele pe care nu dorim să le enunțăm, È™i de a căror acÈ›iune luăm cunoÈ™tință abia datorită acelei perturbări.

Cartea "Psihopatologia vieÈ›ii cotidiene" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în nouă ediÈ›ii, È™i anume: Trei (2010), Didactica È™i Pedagogică (1990), Didactică È™i Pedagogică (1980), Didactică È™i Pedagogică (1992), Trei (2020), Mediarex (1993), Trei (2017), Trei (2006) È™i Antet (2011).