Despre Silviu Brucan
Născut pe 18 ianuarie 1916 la BucureÅŸti, pe numele său real Saul Brucan sau Saul Bruckner, fiul unul evreu înstărit, comerciant de stofe, viitorul ideolog comunist, demnitar comunist ÅŸi analist politic ÅŸi-a luat numele de Silviu Brucan, aÅŸa cum o făceau mulÅ£i evrei ÅŸi comuniÅŸti străini ce doreau să pară români astfel încât ideile lor să fie mai uÅŸor crezute ÅŸi asimilate ca venind din partea unora ce sunt de-ai locului, înainte de Al Doilea Război Mondial, semnând cu acest pseudonim în revistele la care colabora, cum erau Gazeta de Seară sau Dacia nouă. Åžcoala primară a făcut-o la Åžcoala Evanghelică, iar liceul la Sfântul Sava din capitală. Odată cu Marea Criză Economică din 1929-1930, afacerea familiei a falimentat, iar tatăl ÅŸi-a găsit un post ca expert în textile pentru un comerciant german. Silviu Brucan a început să dea meditaÅ£ii elevilor ce proveneau din familii bogate.
A intrat în Partidul Comunist de la 19 ani ÅŸi printre primele responsabilităţi pe care le-a avut au fost ascunderea unor documente ale partidului în propria casă, păzirea standurilor de ziare unde se vindea publicaÅ£ia comunistă a evreilor DimineaÅ£a - Garda de Fier, care era la putere, intervenea activ în atacarea standurilor - sau asigurarea tipăririi presei comuniste. Va ÅŸi deveni redactor la Scânteia, unde va scrie articole în care va ataca puternic orice anticomunist ÅŸi va susÅ£ine stalinismul. Devenind apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, va primi Sefia LegaÅ£iei României la Washington, apoi va fi numit ambasador ONU. Din 1962 va fi pus în funcÅ£ia de director al TVR, demisionând, însă, când la putere este urcat Nicolae CeauÅŸescu. Din 1978 a predat un curs de socialism ÅŸtiinÅ£ific la Institutul de Medicină ÅŸi Farmacie până când s-a pensionat.
Treptat, Silviu Brucan s-a distanÅ£at de politica pe care cei ce stăpâneau România o manifestau, scriind ÅŸi manifestându-se verbal încet-încet împotriva lui CeauÅŸescu. Cunoscând că acesta din urmă va fi înlăturat, s-a plasat în opoziÅ£ie politică făţişă începând cu 15 noiembrie 1987 - revolta muncitorilor de la BraÅŸov. La RevoluÅ£ie s-a plasat în prim-plan, ca unul dintre primii lideri ai noului regim, participând la execuÅ£ia lui CeauÅŸescu, redactând programul FSN. Se distanÅ£ează, însă, lent, ÅŸi de vizibilitatea în cadrul noului regim, transformându-se în analist politic, participând constant la talk-show-uri, scriind comentarii ÅŸi articole. Moare pe 14 septembrie 2006.