Simona Popescu - Exuvii

Simona Popescu s-a născut în 1965 în localitatea braÈ™oveană Codlea È™i a părăsit locul natal pentru a urma facultatea la BucureÈ™ti. A studiat la Litere È™i imediat după ce a ieÈ™it din băncile facultății a publicat prima ei carte de poezii intitulată Xilofonul È™i alte poeme. Împreună cu Caius Dobrescu È™i Marius Oprea a pus bazele curentului literar maÈ™crisissm ce încă nu a ajuns atât de popular pe cât s-ar fi aÈ™teptat. Poetul ei de suflet era Gellu Naum aÈ™a că dacă vreodată vedeÈ›i cum metaforele È™i hiperbolele îÈ™i ies din schemă, este fix din acest motiv. Autoarea a ajuns cunoscută după anii 2000, iar printre cele mai populare cărÈ›i se numără Despre plante È™i animale, Volubilis sau RuÈ™inaÈ›i de eternitate.

Romanul "Exuvii" apare în 1997 la editura Nemira, ediÈ›ie ce va fi urmată de Polirom în 2007, 2013 sau 2017.

Exuvie - ÎnveliÈ™ rezultat prin năpârlirea È™i ieÈ™irea adulÈ›ilor din pupe, aceasta este definiÈ›ia din DEX a titlului, însă definiÈ›ia spirituală este cu totul diferită. Autoarea se vede ca o detectivă în propriul corp È™i aÈ™a ajunge să îÈ™i analizeze personalitatea încă de când aceasta a început să se dezvolte. Aventura interioară este una uimitoare, cu momente interesante È™i observaÈ›ii pe care probabil oricare dintre noi le-ar face uitându-se la trecut. În funcÈ›ie de vârstă, aceste identități au fost complet diferite, la 4 ani era băieÈ›oasă, la 9 ani tocilară, la 11 leneșă, la 13 frumuÈ™ică È™i lista continuă până în prezent. Din adolescență îi plăceau cărÈ›ile dar ajunsese să le considere periculoase fiindcă nu aveai de unde să È™ti pe ce tărâmuri au să te poarte paginile. Avea coÈ™maruri È™i adesea adormea în ladă sau în dulap. PărinÈ›ii credeau că doar îi e frică de întuneric însă ea vedea tot felul de feÈ›e ciudate È™i siluete ce o bântuiau noapte de noapte. A crezut în Dumnezeu multă vreme, apoi a descoperit Legendele Olimpului È™i a început să creadă în zei iar la 15 ani când a citit prima carte de filosofie a văzut că Dumnezeu de fapt nu există. Pentru ea a fost o eliberare fiindcă È™i-a dat seama că nu are cui să mai plătească pentru păcatele pe care le va face în viitor. Toate amintirile È™i le păstrează într-un jurnal fiindcă îi este frică să nu le piardă, iar la maturitate începe să le suprapună formând astfel o exuvie de euri ce i-au năpustit viaÈ›a.