Sofocle - Electra

Antichitatea timpurie avea să ne ofere adevăraÈ›i titani ai tragediei, ai dramaturgiei È™i ai literaturii. Vreme îndelungată, mai marii critici literari ai lumii ii vor avea drept repere pe Sofocle, Euripide, Platon sau Aristotel. Figuri importante ale lumii de dinaintea modernității, aceÈ™tia rămân până astăzi apreciaÈ›i, căutaÈ›i È™i studiaÈ›i la nivel internaÈ›ional.

Poet tragic trec, pune bazele acestui nou stil literar, tragedia, alături de Eschil È™i Euripide. Este considerat părintele tragediei È™i cel care avea să ne ofere inspiraÈ›ie în versuri È™i cânturi pentru milioane de ani de acum înainte. Se naÈ™te la Colonos, un cartier mărginaÈ™ de lângă Atena, într-o familie bogată È™i este interesat de literatură, istorie È™i artă. La vremurile acelea, poeziile È™i versurile ajungeau la audiență pe cale orală, iar Agora era locul unde aveau loc astfel de evenimente. Sofocle se remarcă numaidecât prin talentul său oratoric È™i este unul dintre cei mai apreciaÈ›i din cetate. Lucrările sale sunt inspirate din faptele care se petreceau la vremea respectivă ori din legendele care se vehiculau pretutindeni. Este un înÈ›elept apreciat al Greciei Antice È™i un maestru pentru cei mai tineri.

„Electra” este o tragedie antică scrisă de Sofocle, care deja vechea legendă abordată de Eschil în tragedia „Orestia”. Fiică a morÈ›ii, Electra este un personaj puternic È™i plin de contraste. Condusă de o ură nemărginită, Electra doreÈ™te să răzbune moartea tatălui său Agamemnon, pierdut în timpul războiului din Troia. Astfel, pune la cale un plan nebunesc pentru a o ucide pe mama sa, Clitemnestra. Pentru a-È™i duce planul la bun sfârÈ™it, Electra îl aÈ™teaptă pe fratele său Oreste, care se află in exil. Când soseÈ™te, Oreste o ajută pe sora-sa să îÈ™i ducă răzbunarea la final.

Imediat după crimă, Oreste mărturiseÈ™te că a fost îndemnat de zeul Apollo È™i că nu È™i-ar fi dorit să săvârÈ™ească o astfel de faptă. Scrierea lui Sofocle se axează pe imaginea Electrei È™i pe relaÈ›ia acesteia cu ceilalÈ›i participanÈ›i la acÈ›iune. Cartea este compusă într-o manieră incredibilă È™i atinge note dramatice înalte. Oreste apare ca fiind cel care a săvârÈ™it crima, dar în spatele actului este firea draconică a Electrei. Portretul acesteia este creat într-o notă dură, este plin de energie È™i dominat de nuanÈ›e ciudate, pline de mister È™i nebunie. Drama femeii, răzbunarea care o urmăreÈ™te contant sunt elementele cele mai pregnante ale lucrării, iar Sofocle face din tragedia sa o adevărată operă de artă. Secole mai târziu, aceasta este adaptată pentru marile scene ale lumii, este tradusă È™i răspândită pretutindeni. Astăzi, lucrarea poate fi găsită în marile biblioteci ale lumii, iar pe site-ul nostru poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Editura pentru Literatură (1965), Univers (1971), Minerva (1010).