Oedip rege

Sofocle - Oedip rege
Post tragic, recunoscut în Antichitate pentru tehnica sa extraordinară de a aduce tragedia în versuri în faÈ›a audienÈ›ei sale. Pune bazele unui nou tip de poezie, lucrează la lucrări în formă independentă È™i cucereÈ™te publicul cu forÈ›a sa creatoare. Piesele sale sunt puse în scenă È™i astăzi în marile teatre ale lumii È™i au un mare succes a public. Antichitatea clasică, cea de început, este acea perioadă sclipitoare, care avea să ofere umanității talente literare precum Eschil, Sofocle sau Euripide. Tragismul È™i umanul, realul È™i fantasticul, nebunia È™i zbuciumul sufletelor damnate ori, adesea, războiul È™i lupta către eliberare a unor popoare sunt numai câteva din principalele subiecte pe care clasicii le vor adopta in lucrările lor cele mai de preÈ›.
Sofocle se arată diferit de predecesorii săi, iar lucrările sale sunt pline de dramatism, dar È™i învăluite într-o nuanță ciudată de mister È™i magie. Criticii È™i experÈ›ii în literatură antică susÈ›in că numărul operelor semnate de Sofocle ajunsese la 140, însă au mai rămas în totalitate numai 7. Încă din tinereÈ›e, Sofocle manifestă un interes deosebit pentru literatură È™i caută cu nesaÈ› operele homerice È™i se inspiră din conÈ›inutul acestora. Participă la serbarea Salaminei È™i se arată încântat de festivități È™i de manieră în care grecii îÈ™i slăvesc cetatea. Mai târziu, Sofocle se implică activ în viaÈ›a politică a cetății sale È™i reuÈ™eÈ™te să aducă reforme importante în patria sa, chiar contribuie la implementarea modelului atenian în detrimentul celui spartan în mai multe sectoare.
„Oedip rege” este una dintre lucrările tragice semnate de înaltul gânditor. Aceasta prezintă cetatea Teba în plină decădere, cuprinsă de ciuma È™i dominată de tot soiul de alte conflicte politice. Locuitorii Tebei vin să ceară ajutor regelui lor, Oedip, numai or reuÈ™i astfel să scape de această năpasta care s-au abătut asupra lor. Oedip îl însărcinează pe fratele soÈ›iei sale să pornească către Oracol pentru a afla care este motivul acestor nenorociri. Oracolul, un bătrân orb de prin partea locului, avea sa dezvăluie un lucru teribil: moartea lui Laios, regele de dinaintea lui Oedip, este cauza acestor blesteme. În cetate nimeni nu È™tie cine l-ar ucis pe defunctul Laios, iar Oracolul dezvăluie că făptaÈ™ul ar fi Oedip însuÈ™i.
Tragedia izbucneÈ™te, căci, în cetatea ateniană clasică, crima este unul dintre cele mai odioase acte, iar nepedepsirea acestuia este o sfidare a zeilor înÈ™iÈ™i. O serie de dezvăluiri ciudate sunt scoase la iveală, iar prezicerile oracolului se dovedesc adevărate. O încurcătură ciudată, un moment de rătăcire al lui Oedip duce la moartea lui Laios. În mod straniu, defunctului rege i s-a spus că va muri de mână fiului său, numai că Oedip nu aflase, la momentul crimei, că Laios ii este părinte. Oedip află adevărul È™i refuză să accepte că a săvârÈ™it o astfel de faptă.
In cultura grecească veche, personajele recurg la tot soiul de pedepse in astfel de cazuri dramatice, iar Oedip decide să se priveze de vedere. Scena înaltă prezintă un rege slab, neputincios, îmbrăcat în zdrenÈ›e È™i orb, care părăseÈ™te cetatea Teba, acum înfloritoare. Opera poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Garamond (2004), Editura pentru Literatură (1965), Casa Școalelor (1925).

sus