Cu toate ingredientele unui roman de excepÈ›ie: simbolistică, proiecÈ›ie în timp, erotism, intrigă È™i politică, Mănăstirea din Parma s-a dovedit a fi încă de la prima ediÈ›ie (anul 1839) o capodoperă a literaturii.
Personajul principal este Fabrice del Dongo, un tânăr aristocrat italian, care odată cu împlinirea a È™aisprezece ani, se hotărăște să ia viaÈ›a în serios È™i să îÈ™i urmeze modelul idolatrizat, pe Napoleon Bonaparte. Începe prin a servi în armata acestuia, apoi trecând de la datorie la cel mai înalt cinism urmează calea lui Dumnezeu, ca prelat al Bisericii Romano-Catolice. MătuÈ™a lui Fabrice, Gina, ducesă de Sanseverina, face toate demersurile pentru a-È™i introduce nepotul la Curte. Se foloseÈ™te inclusiv de amantul ei, primul ministru Mosca È™i primeÈ™te chiar È™i avansurile prinÈ›ului Ranuce-Erneste IV. Însă Fabrice este mai degrabă îndreptat spre aventuri decât spre lumea pompoasă È™i monotonă a CurÈ›ii Regale. Va fi încarcerat din motiv de crimă, va evada È™i va avea o poveste de dragoste chiar cu fiica temnicerului său, o fată foarte frumoasă, însă cam săracă intelectual.
Umorul È™i ironia sunt dublate de cinism când È™i cât trebuie,dozajul intern politic al lui Stendhal răzbătând magistral în creionarea tăioasă a tuturor angrenajelor din interiorul unei curÅ£i în care intriga este… cam totul. O altă calitate a cărÈ›ii este reprezentată de personajele de neuitat È™i ridicole, superficiale, perfect calibrate È™i cizelate în timp. Gina, mătuÈ™a lui Fabrice este unul dintre cele mai bune personaje feminine din toată literatura universală prin farmecul său primejdios, pasiunile sale È™i forÈ›a de a-È™i atinge scopurile prin orice mijloace.
Stendhal reuÈ™eÈ™te să combine într-un mod deosebit, specific lui, elemente ce È›in de istorie, de erotism, de dragoste precum È™i de politică. Întreaga operă emană prospeÈ›ime, scrisă fiind "dintr-o suflare" (în È™apte săptămâni mai exact), iar verva, elanul È™i spontaneitatea fac din ea o lectură de nelăsat din mână.
ÎnsuÈ™i Balzac i-a dedicat o recenzie stufoasă în care a inclus exclamaÈ›ia "Este întrutotul perfectă", aceasta plasând cartea lui Stendhal în grupul operelor de referință din literatura universală.