Stendhal - Napoleon

Henri Marie-Beile s-a născut pe 23 ianuarie 1783 în oraÈ™ul francez Grenoble într-o familie burgheză. La vârsta de È™apte ani mama sa pleacă în ceruri È™i cel mai bun prieten al său a devenit sora mai mică, Pauline, cu care a corespondat până în ultimii ani de viață. După ce a terminat È™coala a plecat la luptă alături de Napoleon È™i era văzut ca un mare dandy pentru că întotdeauna era aranjat din cale afară. Pe la 30 È™i ceva de ani autorul a urmat campaniile lui Napoleon în Germania, Rusia, Austria È™i Italia, unde s-a È™i stabilit în cele din urmă împreună cu sora sa. A început să scrie manuscrisul mai mult pentru a-i răspunde Doamnei de Stael care l-a atacat în nenumărate rânduri. Din cauza sănătății sale s-ah reîntors la Paris È™i a lăsat totul baltă timp de treizeci de ani. În 1830 revine la proiectul său pentru că adunase informaÈ›ii preÈ›ioase È™i se putea punea în pielea soldatului, martorului È™i actorului din viaÈ›a lui. Politica lui, personalitatea È™i strategiile de luptă sunt prezentate în detaliu È™i formează un decor pe care rar ne e să îl întâlnim. Toate acestea au fost prezentate în romanul istoric "Napoleon" ce a apărut pentru prima dată în limba franceză în 1876. În limba română apare în 1939 la editura Colos, ediÈ›ie ce va fi urmată de Scrisul Românesc în 1994.

În Italia fiind a scris È™i "Mănăstirea din Parma" ce a durat doar 52 de zile să fie scrisă È™i s-a convins că romantismul din literatură este liberalismul din viaÈ›a politică. La Paris era un Casanova, toate femeile roiau în jurul său dar ce nu È™tiau ele era faptul că le vedea ca pe niÈ™te simple obiecte. Singurele sentimente le-a avut pentru Contesa Dembowska È™i le-a scris în cartea numită "Despre dragoste". În 1808 s-a îmbolnăvit de Sifilis, iar finalul vieÈ›ii a fost unul greu. Era pe cale să scrie cele mai mari lucrări aÈ™a că a decis să se trateze cu ce este mai puternic È™i a folosit Potasiu È™i argint viu ce i-au creat probleme È™i mai mari. În 1842 s-a prăbuÈ™it pe stradă È™i acesta a fost ultimul moment de respiro pentru el.

A avut numeroase pseudonime, de la Louis Alexandre Bombet È™i Anastasius Serpière până la Stendhal, însă doar cel din urmă a rămas pe coperÈ›ile cărÈ›ilor. A scris È™i sub propriul nume "Istoria picturii" È™i "Roma, Napoli, FlorenÈ›a" È™i după a decis că ar fi mai bine ca lumea să nu È™tie cine e în spatele paginilor. Aprecierea a dobândit-o de abia spre finalul secolului al XX-lea când manuscrisele au fost redescoperite È™i cititorii au decis să se reîntoarcă la origini.