Suetonius - Doisprezece cezari

Lucrarea biografică “Cei doisprezece cezari”, “De vita Caesarum”, în limba latină, de Gaius Suetonius Tranquillus, a apărut în anul 121 d.Hr, fiind una dintre cele mai cunoscute opere ale istoricului roman, acesta realizând o descriere amplă a imperiului, care trece prin mai multe schimbări, însă realizează È™i o complexă descriere îndreptată înspre Iulius Caesar, cel care este prezentat ca un adevărat războinic, reuÈ™ind să cucerească Galia È™i alte teritorii importante.

Lucrarea lui Suetonius a dăinuit încă din antichitate È™i este astăzi una dintre cele mai complexe scrieri despre Imperiul Roman, în care se vorbeÈ™te în ritm intens despre istorie, inedit È™i opinii venite în urma zvonurilor care apăreau la tot pasul în cuprinsul imperiului. Astfel lucrarea ajunge să fie mai importantă din punct de vedere al bârfelor È™i al detaliilor inedite, decât din punct de vedere istoric, căci detaliile istorice au mai fost prezentate È™i în cuprinsul altor lucrări, de-a lungul timpului.

În România, lucrarea apare în anul 1958, la editura ȘtiinÈ›ifică, în format cartonat È™i broÈ™at, iar printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Rao, din colecÈ›ia Rao Clasic, 1998, în format broÈ™at sau editura 100+1 Gramar, din colecÈ›ia Sinteze, Documente, Eseuri, 2005, în format broÈ™at.

Gaius Suetonius Tranquillus, pe numele său complet, s-a născut, după cum reiese din remarcile desprinse din opera sa, în anul 69 d.Hr, în oraÈ™ul antic Hippo Regius, plasat astăzi în nordul Africii, pe teritoriul Algeriei, fiind un însemnat istoric antic, cel care reuÈ™eÈ™te să scrie opere vaste despre începutul erei imperiale din Imperiul Roman.

De mic, are parte de o educaÈ›ie importantă, părinÈ›ii acestuia având un statut important în societate, astfel că, Suetonius, învață în cadrul unor È™coli de retorică de vază din Roma.

De-a lungul tinereÈ›ii, se desprind mai multe informaÈ›ii legate de viaÈ›a acestuia, astfel că, Plinius cel Tânăr, vorbeÈ™te despre aplecarea acestuia spre studiu, fiind un tânăr liniÈ™tit, studios È™i dedicat scrisului. Acesta a avut mai multe funcÈ›ii importante de-a lungul timpului, astfel că, a fost secretar în cadrul arhivelor imperiale, pe vremea lui Traian, iar pe vremea lui Hadrian, chiar secretar al împăratului.

Este cunoscut pentru îndeletnicirile acestuia îndreptate înspre oratorie È™i scris, iar, printre alte opere importante, unele din ele nedescoperite, putem aminti de “De Viris Illustribus”, “Despre bărbaÈ›i celebri”, “De Poetis”,”VieÈ›ile poeÈ›ilor” sau “Peri ton par 'Hellesi paidion”, “Jocuri greceÈ™ti”.

Lucrarea biografică “Cei doisprezece cezari” de Suetonius reprezintă, folosind alte cuvinte, poate începuturile în ceea ce priveÈ™te arta exagerării sau a senzaÈ›ionalului, căci, chiar dacă autorul realizează È™i o vastă descriere a unor personalități din acea epocă, ajunge să ofere È™i multe bârfe legate de împăraÈ›ii din Roma antică, acesta fiind privilegiat în ceea ce priveÈ™te accesul la informaÈ›ii importante venite dinspre arhivele imperiului sau dinspre Senat.

Lucrarea lui Suetonius oferă informaÈ›ii valoroase despre împăraÈ›ii romani, de la moÈ™tenirea acestora, la aspectul fizic sau obiceiurile È™i ticurile acestora, până la importanta carieră politică pe care o dezvoltă în cadrul imperiului. Opera scrisă în vremea lui Hadrian, face o complexă biografie colectivă È™i pestriță, îndreptată înspre doisprezece lideri ai imperiului Roman, printre aceÈ™tia, putem aminti de Caligula, Augustus, Tiberius, Claudius, Galba, Nero, Vespasian, Titus, Otho, Vitellius, DominiÈ›ian È™i bineînÈ›eles Iulius Cezar, din biografia acestuia lipsind câteva capitole.

Fiecare figură de împărat prezentată în cuprinsul lucrării, are parte de un tipar prestabilit, astfel că, cei doisprezece cezari, dunt caracterizaÈ›i din punct de vedere fizic, apoi din punct de vedere prevestitor, familial È™i al istoriei acestuia, citatele fiind È™i ele detalii de referință în creionarea unui document de o importanță deosebită.

Pe de altă parte, Suetonius, relatează È™i despre episoadele epileptice prin care Iulius Cezar trece de-a lungul timpului, acesta preluând relatări din scrieri mai vechi, scrieri la care acesta avea acces, totul fiind adăugat cu foarte mare atenÈ›ie, în cuprinsul acestei lucrări care a dăinuit mii de ani È™i care va rămâne la fel de importantă È™i de acum înainte.