Unul dintre lucrurile care fac din romanele scriitorului ceva deosebit, diferit, este faptul că autorul însuÈ™i este prezent în ele ca È™i personaj È™i că multe acÈ›iuni care se petrec în romanele sale sunt scrise la persoana întâi; totuÈ™i, nu este întotdeauna personajul principal. Sven Hassel are o viziune brutală, de cele mai multe ori, în romanele sale, asupra războiului. DeÈ™i romanele sunt împânzite de umbra morÈ›ii È™i de lupta pentru supravieÈ›uire a soldaÈ›ilor în haosul ce-l reprezintă câmpul de luptă, s-a spus despre ele că transmit un mesaj anti-război.
Curtea MarÈ›ială este cel mai întunecat roman al lui Sven Hassel È™i face cititorul să înÈ›eleagă perfect cruzimile la care erau supuÈ™i oamenii din subordinea regimului nazist.
Nimic nu e mai înspăimântător decât ea. Nimic nu e mai rău decât ea. Nimic nu e mai performant decât ea. Nici artileria sovietică, nici vânătorii siberieni, nici giganticele tancuri T-34. Ea este Curtea MarÈ›ială.
Sven Hassel È™i camarazii săi luptă pe frontul finlandez, suportând capriciile iernii arctice, iarnă mai feroce decât orice au întâlnit până acum.
Dar dacă supravieÈ›uiesc, aceÈ™tia vor fi trimiÈ™i în Închisoarea Torgau - centrul penal al sistemului lui Hitler - unde dezertorii, condamnaÈ›ii È™i toÈ›i cei care nutresc sentimente anti-naziÈ™ti sunt încarceraÈ›i È™i pedepsiÈ›i.
Acest lucru putea însemna arestarea, curtea marÈ›ială È™i execuÈ›ia. Sau putea însemna tortura ori moartea prin inaniÈ›ie.