Tacitus - Opere

Om politic È™i poate unul dintre cei mai însemnaÈ›i istorici romani ai Antichității, este considerat părintele latinității È™i cel mai straniu personaj al acelor vremuri. Nu se cunosc foarte multe aspecte geografice despre acest personaj, însă scrierile sale vor dăinui peste veacuri. La vremea în care dreptatea se făcea cu spada, iar libertățile cetățenilor nu erau întocmai luate în calcul, Tacitus reuÈ™eÈ™te să impresioneze cu puterea sa de convingere È™i cu determinarea deosebită în sfera culturală. Un deosebit orator, om politic È™i de cultura, Tacitus începe prin a-È™i expune public ideile despre trecut È™i viitor. Cunoscător de greacă È™i latină, avea să devină rapid preferatul guvernanÈ›ilor, omul lor de nădejde, negociatorul cel mai de preÈ› al Romei È™i, mai târziu, cel mai înÈ›elept dintre cetățeni. ÎÈ™i începe activitatea istorică în vremurile de glorie ale Romei, sub conducerea împăratului Nerva, È™i aduce în faÈ›a publicului lucrarea „ViaÈ›a lui Iulius Agricola”, o culegere fascinantă despre geografia Britaniei. Mai târziu, reuÈ™eÈ™te să atragă de partea sa o parte dintre guvernanÈ›i È™i să se remarce cu opera denumită „De la moartea divinului Augustus”, una dintre scrierile sale cele mai de preÈ›. Astfel, Tacitus aduce un elogiu celor mai importanÈ›i conducători ai Romei, acordându-i atenÈ›ie specială lui Augustus.

Scrierile sale sunt autentice, parcă culese dintr-o realitate a Romei pe care nu o cunoaÈ™tem È™i despre care doar am auzit, ori am citit în paginile manualelor de istorie. Nebunia lui Nero îl va È™oca pe Tacitus, căruia îi va dedica capitolele întregi. Capacitățile intelectuale ale istoricului vor fi atent analizate secole de-a rândul, iar criticii vor observa înclinaÈ›ia acestuia spre partea psihologică a personajelor sale. Operele gândite de Tacitus sunt rupte din vremurile pe care le-a trăit, ba chiar temeinic documentate È™i straÈ™nic argumentate.

Nero, Augustus, Nerva ori Tiberius sunt doar câÈ›iva din eroii pe care îi analizează È™i ni-i expune. Pacea È™i războiul, dramele unei societăți dominate de fel È™i fel de frici, crize economice cauzate de avariÈ›ia guvernanÈ›ilor, drame sociale È™i o Italie aflată departe de unificare. Sacrul È™i profanul se întâlnesc în operele lui Tacitus, religia este o chestiune sensibilă È™i greu de abordat, oamenii sunt mânaÈ›i de idea conform căreia pedepsele de orice natură provin de la divinitate È™i nu sunt o consecință a propriilor acÈ›iuni. Dreptatea se face cu spada, duelurile din FlorenÈ›a sunt deja cunoscute în întreaga lume, iar râurile de sânge vărsate pentru cucerirea de noi È™i noi teritorii vor È™iroi pretutindeni.

În operele sale, Tacitus reuneÈ™te toată grandoarea È™i mizeria Italiei, toată cruzimea conducătorilor È™i toată neputinÈ›a neamului. Cartea va reprezenta obiect de studiu în toate marile universități ale lumii, iar în anticariatul nostru se găseÈ™te în ediÈ›ia de la Editură ȘtiinÈ›ifică (1958).