Tahar Ben Jelloun - Copilul de nisip

Tahar Ben Jelloun s-a născut pe 1 decembrie 1944 în oraÈ™ul marocan Fes. Încă de mic a studiat limba franceză, iar la 18 ani s-a înscris la facultatea de filosofie a Universității Mohamed V din Rabat. A fost profesor în È›ara sa apoi a început să scrie pentru revista culturală Souffles însă nu a durat prea mult. Din cauza faptului că s-a alăturat unei rebeliuni împotriva violenÈ›ei, a trebuit să facă serviciu militar drept pedeapsă însă acest lucru a venit È™i cu ceva bun. În această perioadă a început să scrie poezii ce au fost publicate în Hommes sous linceul de silence în 1971. Se mută apoi la Paris pentru a studia psihologia È™i reuÈ™eÈ™te să obÈ›ină doctoratul în psihiatrie socială în 1975. A scris pentru ziarul Le Monde È™i văzând că are succes, a publicat prima sa operă în 1985 iar succesul i s-a arătat încă din prima săptămână. S-a axat pe problemele sociale ale lumii cum ar fi rasismul, violenÈ›a sau  terorismul, iar asta i-a adus premii precum Goncourt È™i Premiul InternaÈ›ional Dublin.

Romanul "Copilul de nisip" a fost publicat pentru prima dată în 1985 de editura Edition de Seuil, în limba franceză. În limba română apare pentru prima dată la editura Univers în 1996, ediÈ›ie ce va fi urmată de cea oferită de Nemira în 2020.

Avem parte de o naraÈ›iune povestită de a opta fiică a lui Hajji Ahmed Suleyman, Mohammed Ahmed. Tatăl ei era foarte supărat că nu a putut aduce un fiu pe lume È™i de aceea a È™i primit nume de băiat, a fost crescută ca un băiat È™i a primit toate drepturile în acest sens. Folosind minciunile È™i înÈ™elăciunile, tatăl reuÈ™eÈ™te să îi convingă pe oamenii din jur că are un fiu, iar când vine momentul circumciziei, îÈ™i taie degetul pentru a se vedea sânge. Este obligat să se căsătorească cu Fatima, veriÈ™oara sa bolnavă de epilepsie care va muri de tânără, iar secretul va rămâne păstrat în familie. Mohammed însă voia să iasă la iveală aÈ™a că îÈ™i face un prieten cu care corespondează È™i îi spune adevărul, având încredere că acesta nu îl va spune nimănui. După moartea Fatimei, băiatul nostru începe să îÈ™i destăinuie identitatea iar tranziÈ›ia are loc încet încet până ajunge să fie Zahra.

Ce l-a inspirat pe autor să scrie o asemenea poveste? Este simplu, istoria Marocului în care a trăit. Când Hassan al II-lea a venit la putere È™i È›ara sa a devenit independentă față de FranÈ›a, abuzul femeilor a devenit ceva la ordinea zilei. Anul 1961 denumit "Anul pumnului de fier" a fost apogeul acestei perioade pentru că legile au devenit conservatoare, femeile È™i-au pierdut drepturile iar violenÈ›a asupra lor nu mai era o nelegiuire. Când un copil se năștea, trebuia să fie băiat pentru ca familia să primească anumite beneficii, dacă era fată în schimb, cu toÈ›ii sufereau. Vremuri grele au fost în Maroc, însă aceste tradiÈ›ii se păstrează È™i acum în anumite țări È™i întrebarea e dacă îÈ™i vor reveni vreodată.