Romanul Lotte la Weimar, scris de Thomas Mann, a apărut în primă ediÈ›ie în anul 1939. EdiÈ›ia în engleză a apărut în anul următor. Este o poveste scrisă în umbra lui Johann Wolfgang von Goethe ca un răspuns narativ la romanul acestuia, SuferinÈ›ele tânărului Werther, scris cu peste 150 de ani înainte.
În Lotte la Weimar se prezintă povestea uneia dintre romanÈ›ele lui Goethe, o reală figură istorică pe nume Charlotte Kestner nee Buff, care se întoarce în Weimar pentru a-l vedea pe Goethe după mai bine de 40 de ani de absență.
Punând în centrul romanului figura lui Goethe, Thomas Mann reflectează asupra raportului dintre viață È™i artă, care l-a preocupat dintotdeauna, È™i conturează portretul unei epoci întregi. Traducerea consacrată a lui Alexandru Philippide îi dă cititorului român È™ansa de a se bucura pe deplin de rafinamentul stilistic, umorul delicat È™i fineÈ›ea creionării psihologice care disting scriitura lui Thomas Mann.
În septembrie 1816, o trăsură opreÈ™te în faÈ›a hotelului Elefantul din Weimar. Din ea coboară o doamnă respectabilă, însoÈ›ită de fiică È™i de cameristă. Foarte curând, chelnerul venit în întâmpinare face o descoperire care trezeÈ™te la viață oraÈ™elul cufundat în acalmie: distinsa doamnă, semnând în registrul hotelului sub numele de Charlotte Kestner, este însăși Lotte, tânăra pe care marele Goethe, ilustrul locuitor al Weimarului, a imortalizat-o cu patruzeci È™i doi de ani în urmă în romanul său SuferinÈ›ele tânărului Werther. Pe atunci, poetul îÈ™i sublimase dragostea neîmplinită pentru Lotte în romanul epistolar care avea să facă senzaÈ›ie în întreaga Europă. Vestea sosirii doamnei Kestner se răspândeÈ™te cu iuÈ›eala fulgerului. ToÈ›i vor s-o vadă, s-o cunoască: dr. Riemer, secretarul lui Goethe; Adele Schopenhauer, sora celebrului filozof; August von Goethe, fiul poetului. Numai Goethe însuÈ™i întârzie să se arate, însă toate discuÈ›iile conduc către el.
Folosind tehnica monologului interior într-o manieră care aduce aminte de James Joyce, Thomas Mann intră în „fluxul conÈ™tiinÈ›ei“ acestuia: amintiri È™i planuri de viitor se combină cu gânduri despre viață È™i artă, despre evenimentele epocii È™i climatul politic.