Titus Livius - De la fundarea Romei

Cartea De la fundarea Romei, scrisă de istoricul roman Titus Livius, a apărut la noi pentru prima dată la Editura ȘtiinÈ›ifică (1959) în format de 5 volume, mai apoi la Editura Minerva în cadrul ColecÈ›iei Biblioteca pentru toÈ›i (1976) în format de 2 volume È™i la Editura Universitas, sub titlul original de Ab Urbe Condita (2000) în format de 2 volume.

Aceasta reprezintă o monumentală istorie a Romei Antice, scrisă pentru prima dată în limba latină între anii 27 - 9 Î. H. de către istoricul Titus Livius. Lucrarea acoperă o vastă perioadă de timp, începând cu legendele despre venirea lui Eneas împreună cu refugiaÈ›ii din fosta cetate a Troiei È™i până la fondarea oraÈ™ului în anul 753, continuând cu expulzarea Regilor È™i finalizând cu vremurile contemporane lui Titus Livius, din timpul domniei Împăratului Augustus. Ultima întâmplare din relatarea lui Livius, este moartea lui Drusus în anul 9 Î. H. S-a păstrat cam 25% din întreaga lucrare iniÈ›ială.

Istoria Romei, sau Ad Urbe Condita pe numele său original, conÈ›inea iniÈ›ial 142 de cărÈ›i, 35 dintre ele existând încă în format aproape complet (primele 10 cărÈ›i cu tot cu prefață). Stricăciunile aduse unui manuscris din secolul V, a dus la mari lacune de informaÈ›ii în cărÈ›ile 41, 43 È™i 45, iar materialul lipsă nu a fost redat în nicio altă scriere a lui Titus. Unele pasaje sunt cunoscute doar datorită unor citate ale altor autori antici, cel mai faimos fiind cel al lui Seneca, la moartea lui Cicero.

Titus Livius a scris cea mai mare parte din opera sa în timpul domniei lui Augustus, când Imperiul Roman domina întregul spaÈ›iu mediteranean È™i trecea printr-o perioadă de înflorire culturală È™i de prosperitate economică. TotuÈ™i, simpatia sa se îndreaptă spre epoca iniÈ›ială a Republicii Romane. Descrierile sale, care - în parte - transfigurează È™i idealizează istoria timpurie a Romei, au tendinÈ›a de a demonstra că Roma, chiar în timpurile începuturilor sale modeste, se bucura de aceeaÈ™i glorie È™i măreÈ›ie ca sub domnia lui Augustus. 

Ab urbe condita, alături de creațiile lui Vergiliu și Horațiu, devine un suport ideologic al politicii reformatoare a lui Augustus.

În această „De la fundarea Romei” se găseÈ™te È™i cea mai veche istorie ipotetică cunoscută: într-una din cărÈ›i, Titus Livius îÈ™i imaginează cum ar fi fost lumea, dacă Alexandru cel Mare ar fi cucerit vestul È™i nu estul Greciei.