Titus Popovici - Setea

Romanul “Setea” de Titus Popovici a apărut în anul 1958, la editura de Stat pentru Literatură È™i Artă, din BucureÈ™ti, fiind al doilea mare roman al autorului, cel care continuă epopeea din prima sa operă, “Străinul”. Popovici păstrează pentru acest al doilea roman al său, personajele È™i relaÈ›iile dintre acestea, relaÈ›ii care se concretizează într-o zonă rurală, oferind o percepÈ›ie marcantă în ceea ce priveÈ™te schimbările care se perindă în societate. “Setea” este un roman care îÈ™i propune conÈ™tientizarea din partea individului sau din partea colectivității, având, pe de altă parte È™i un mesaj care se oglindeÈ™te dintre un altul evident, acela al descătușării oamenilor din lanÈ›urile socialiste.

Printre cele mai importante edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura pentru Literatură, 1961, în format broÈ™at, editura Tineretului, din colecÈ›ia Biblioteca Școlarului, 1964, în două volume broÈ™ate, editura Eminescu, 1974, în format broÈ™at sau editura Albatros, 1987, în format broÈ™at.

Titus Viorel Popovici s-a născut la data de 16 mai 1930, în Oradea, Bihor. Un însemnat scriitor, scenarist, membru titular al Academiei Române sau politician în cadrul PCR, Popovici a fost cunoscut cu precădere pentru faptul că a lucrat la scenariul filmului “Moara cu noroc”, film realizat după nuvela cu acelaÈ™i nume, scrisă de Ioan Slavici.

Urmează cursurile elementare în localitatea natală, pentru ca mai târziu să se înscrie la “Facultatea de Litere” din cadrul Universității din BucureÈ™ti, pe care o finalizează la începutul anilor ’50.

Prima operă, cu care È™i debutează în universul scriitoricesc, este “Mecanicul È™i alÈ›i oameni de azi”, 1951, o schiță cu care se face remarcat în literatură, pentru ca mai târziu să apară volumele “Povestiri” È™i “Străinul”, în acelaÈ™i an, 1955.

Este considerat unul dintre marii scenariÈ™ti români, colaborând de-a lungul timpului cu mari regizori ca Liviu Ciulei sau Sergiu Nicolaescu, palmaresul regizoral al acestuia însumând peste 30 de filme, din anii ’50 până după RevoluÈ›ie.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “Cuba: teritoriu liber al Americii”, 1962, “Moartea lui Ipu”, 1970, “Puterea È™i adevărul”, 1973 sau “Cutia de ghete”, 1990.

Romanul “Setea” de Titus Popovici reprezintă al doilea mare roman scris de autor, având un punct comun în ceea ce priveÈ™te romanul “Străinul”, din anul 1954, personajele fiind aceleaÈ™i, însă naraÈ›iunea È™i toposul sunt închegate diferit, oferind o altă schematizare a acÈ›iunilor. Dat fiind faptul că “Setea” se concretizează pe o perioadă de reformă agrară, într-o zonă rurală din Ardeal, oamenii au un alt stil de viață È™i sunt concentraÈ›i spre alte valenÈ›e ce È›in de patrimoniul strămoÈ™esc, în speță de lucrul pământului.

Romanul se plasează, ca È™i altele din acea epocă, pe acele valenÈ›e comuniste, autorul având misiunea de a crea un mediu propice, de convieÈ›uire în roman, dat fiind faptul că țăranul se vede într-o perioadă de răscruce, când reforma agrară propune colectivizarea zonelor. AceÈ™tia primesc pământuri pentru a fi muncite, rodul muncii acestora fiind însă acaparat de partid, iar autorul oferă o perspectivă voalată, deloc realistă a evenimentelor, datorită cenzurii pe care partidul o putea aplica romanului.

Pe de altă parte, autorul se plasează la limita cenzurii, acÈ›iunea având multe pasaje plasate în subsolul politizat din acea perioadă, un război între ceea ce propune partidul È™i o altă ideologie, una sarcastică È™i ironică, în care autorul scoate în evidență aspecte aÈ™ezate în umbră, printre alte lumini care par să scoată în evidență un context politic È™i social pregnant în acea perioadă.

AcÈ›iunea plasată în satul Lunca din zona rurală a Aradului oferă o perioadă de tranziÈ›ie, o perioadă în care țăranii, caracterizaÈ›i într-o manieră remarcabilă de autor, trec prin mai multe schimbări. Principala este setea care pare să meargă spre reflexul socialist din acea perioadă, o sete de acaparare a unor caractere din clasa muncitoare, totul fiind doar un paravan de manipulare din care partidul are de câÈ™tigat.

Poate lucrul cel mai estetic desprins din acest roman este descrierea cu accente monografice pe care Titus Popovici o face în acest colÈ› de lume, vorbind despre arhitectura remarcabilă din acea zonă, sau despre limbajul aparte care schimbă din temelii relaÈ›ia cu cititorul. Toate acestea reprezintă o transpunere în universul Transilvănean, la începutul unei perioade negre pentru Europa de Est.

Opera a fost ecranizată în anul 1960, fiind regizată de Mircea Drăgan È™i avându-i în rolurile principale pe actorii George Calboreanu, în rolul lui Gavrilă Ursu sau pe Ilarion Ciobanu, în rolul lui Mitru Mot.