Tudor Arghezi - Ochii Maicii Domnului

Scriitor român de renume internaÈ›ional, membru al Academiei Române, celebru pentru poeziile sale nostalgice È™i triste, este unul dintre simbolurile prozei româneÈ™ti. Este influenÈ›at cu precădere de Baudelaire, iar scrierile sale sunt inspirate de Florile răului, opera atât de cunoscută a francezului. Cumva, poezia acestuia este incredibilă È™i aduce la viață trăirile demult uitate È™i ascunse în sufletele oamenilor, dar È™i în minÈ›ile acestora. Realist È™i visător deopotrivă, Arghezi se remarcă prin încărcătura emoÈ›ională pe care o redă în operele sale. Asemenea lui Baudelaire, el scrie cu patos, este un geniu neînÈ›eles, care ne va cuceri È™i ne va fulgera fiinÈ›a cu răscolirea sa lirică.

Scrie versuri È™i proză, publică mult È™i ascunde de ochii publicului un jurnal plin de fel È™i fel de mărturisiri. Este cuceritor în idei de stil È™i metafore È™i È™tie să îÈ™i poarte cititorul la graniÈ›a dintre realitate È™i ficÈ›iune. Literatura română ar fi mai săracă fără Arghezi, iar neputinÈ›ele oamenilor par toate reunite în manuscrisele sale. El nu idealizează traiul, ci, mai degrabă expune viaÈ›a aÈ™a cum este, cu bune È™i rele, fără să ne menajeze în vreun fel. Când se îndepărtează de poezie, Arghezi se refugiază în romane, care vor zdruncina din temelii tematica acceptată până atunci de È›ara noastră dominată de comunism.

În opera de față el tratează o relaÈ›ie stranie, dintre o mamă, Sabina, È™i fiul ei, Vintilă. Cei doi trăiesc captivi între lumini È™i umbre, căutându-È™i eliberarea È™i, totodată, identitatea. Fiecare paradigmă pe care Arghezi o explorează este nouă È™i plină de farmec È™i brutalitate. El aduce în prim plan sentimentele celor doi È™i încearcă să îÈ™i elibereze personajele din strâmtoarea minÈ›ii. Este curajos È™i original, aÈ™a cum ne-a obiÈ™nuit, iar eroii săi sunt mistici, aproape sacrii, plini de calități È™i valori umane frumoase, dar par urmăriÈ›i de un trecut care refuză să se retragă. Cine este Sabina È™i cine este Vintilă? Au ei o relaÈ›ie normală mamă-fiu? Aceasta este întrebarea care ne va chinui pe tot parcursul scrierii, iar realitatea este că nu o vom elucida aÈ™a cum ne-am aÈ™tepta. Ei bine, suntem purtaÈ›i într-o reverie stranie, care ne aduce aminte de romanul Tatianei Èšibuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi. TotuÈ™i, aici nu vorbim despre o boală fizică a unuia dintre eroi, ci mai degrabă de o boală a sufletului. Ce îi apasă pe cei doi È™i, mai ales, sunt ei sinceri unul cu celălalt? Vom observa că, deÈ™i este un scriitor prozaic, Arghezi È™tie să menÈ›ină suspansul È™i ne poartă întotdeauna pe un drum presărat cu incertitudini È™i greutăți.

Lumina veghează deasupra personajelor pe tot parcursul scrierii, dar umbrele trecutului nu îi dau voie să pătrundă pentru totdeauna. ViaÈ›a È™i moartea, liniÈ™tea È™i tumultul, nebunia È™i curajul, povestea È™i realitatea; toate sunt accentuate cu ardoare de un scriitor care simte prea mult pentru epoca la care relatează toate acestea, o epocă în care lua naÈ™tere, încet-încet, progresul. Pe site, lucrarea poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii: Univers (2002), Meridiane (2000), Editura pentru Literatură (2000).