Tudor Arghezi este unul dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitori ai țării noastre, iar poeziile sale au ajuns să fie traduse în mai multe limbi străine È™i masiv distribuite în mai multe state. Cumva, Arghezi este parte din noi, iar impresiile È™i versurile sale nostalgice din cale afară ne vor urmări vreme îndelungată. Alături de Blaga, Eminescu È™i CoÈ™buc, autorul ne vorbeÈ™te din Junimea Veche È™i din multe alte gazete literare, iar faima sa depăși graniÈ›ele patriei sale. Se inspiră adesea din propria-i viață, iar poveÈ™tile sale sunt ale noastre, ale tuturor. CălătoreÈ™te mult È™i o vreme creionează în manuscrise tot ceea ce cunoaÈ™te prin alte state. Aduce în prim plan idei, lumini È™i umbre, emoÈ›ii, personaje È™i peisaje, toate numai pentru a crea. Arta sa este o formă de eliberare, iar autorul apelează la ea de fiecare dată când simte că are sufletul greu. Curajos, vizionar, puternic, străbătut de o forță creatoare nemaipomenită, scrie versuri de jale, de fericire, de exaltare. Scrie despre viață, despre moarte È™i despre reuÈ™ită. Scrie despre incertitudine, despre viitor, despre renaÈ™tere, scrie despre alte vremuri È™i scrie mult despre oameni. Despre oameni diferiÈ›i, care simt prea mult È™i care sunt adesea extrem de singuri È™i triÈ™ti. Poeziile argheziene sunt o călătorie spre necunoscut, spre inefabil, spre melancolic, iar Arghezi este creatorul suprem al acestora.
La el, lumile se întrepătrund, se È›es, se uită È™i se regăsesc, iar misterul se află adesea în suflete È™i minÈ›i străbătute de fel È™i fel de chinuri. Arghezi este un maestru, un iluzionist i-am spune azi, un creator, un artist neînÈ›eles, care poate să-È™i golească sufletul numai cu peniÈ›a. El scrie din dragoste, din amărăciune È™i dă mai departe pentru a face pe cineva părtaÈ™ la toate acestea. Nu È™tie însă cât de celebru va fi sau că peste timp, îl vor studia elevii È™i îl vor portretiza cercetătorii, cu scopul de a-i pricepe creaÈ›ia.
În scrierea de față, care se aseamănă cu un jurnal, este la fel de melancolic È™i trist, gânditor È™i însingurat, iar opera sa este una dintre cele mai apreciate la acea vreme. Cartea este o confesiune, care poate fi interpretată în mai multe feluri È™i care ne transformă de la prima răsfoire. Fiecare paradigmă pe care o propune Arghezi este uÈ™or de urmărit, iar emoÈ›iile sunt concentrate È™i ne vor izbi puternic. PoveÈ™tile din acest volum sunt magistrale, pline de fel È™i fel de trimiteri bizare, către sacralitate È™i către universuri încă neexplorate. Fiecare vers pare dedicat cuiva È™i fiecare sentiment ascunde multe altele, care nu au fost expuse până acum. Arghezi este pe alocuri dramatic, iar arta lui devine arta mulÈ›imii, arta visării, a neiubirii È™i a dăruirii.
La nivel internaÈ›ional, cartea este extrem de bine primită, iar numele autorului devine din ce în ce mai cunoscut peste hotare. Va fi analizat de critici È™i expus pretutindeni. Pe site-ul nostru, la un click depărtare, scrierea poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii: Univers (1997), Univers (2001), Meridiane (1999).