Tudor Arghezi - Prisaca

Tudor Arghezi, pe numele său real Ion N. Theodorescu, s-a născut pe 23 mai 1880, la BucureÈ™ti, într-o familie originară din judeÈ›ul Gorj. A fost un scriitor român pasionat de poezie pentru copii, renumit pentru livada sa de cireÈ™i, È™i îndrăgostit de casa de pe strada MărtiÈ™or, unde a locuit mare parte din viaÈ›a sa. De-o originalitate exemplară, opera sa este marcantă pentru literatura română, acesta scriind între altele teatru, proză, pamflete, precum È™i literatură pentru copii. Debutul său literar a avut loc în anul 1896, la 30 iunie publicând în ziarul "Liga Ortodoxă"- condus de Alexandru Macedonski, poezia "Tatăl meu", semnată cu numele său real. 

Pentru activitatea sa literară remarcabilă primeÈ™te de două ori Premiul NaÈ›ional de Poezie, prima oară în anul 1936, mai apoi la zece ani distanță, în anul 1946. Anii următori este distins cu numeroase titluri È™i premii, atât naÈ›ionale cât È™i internaÈ›ionale, astfel, în anul 1955 este ales membru al Academiei Române, iar în anul 1965 primeÈ™te Premiul InternaÈ›ional "Johann Gottfried vob Herder", acordat de Universitatea din Viena. 

Cartea "Prisaca", publicată în anul 1948, conÈ›ine 19 poezii. Prima dintre acestea este intitulată "Stupul lor", È™i tratează două tematici, cea predominantă fiind natura, care se împleteÈ™te cu tema supravieÈ›uirii. DeÈ™i, pe perioada iernii, albinele sunt uitate în stupul lor de către prisăcar, acestea nu încetează să lucreze, munca lor comună ajutându-le să supravieÈ›uiască - "Prisăcarul le-a uitat/Și-a căzut È™i peste ele/Iarna, grea ca un plocat,/Cu chenar de peruzele". Următoarele cinci poezii cuprinse în volum, intitulate "Iscoadă", "Pază bună", "Fetică", "Tâlharul pedepsit" È™i "Miere È™i ceară", continuă să descrie viaÈ›a în stupul de albine. A È™asea poezie ce apare în volumul "Prisaca" este intitulată "Zdreanță", fiind o scurtă povestire în care autorul personifică un cățeluÈ™, în vederea satirizării obiceiului de a fura, această poezie putând fi considerată de fapt o fabulă. Ca È™i curent artistic, vom găsi în această poezie mai multe argumente ce denotă modernismul. În titlu se face cunoscut numele personajul principal al fabulei, fiind unul foarte sugestiv, È™i anume cățeluÈ™ul "Zdreanță". DeÈ™i cuvântul "zdreanță" ar putea induce cititorul ideea de lucru uzat, peticit, de fapt, numele cățelului defineÈ™te caracteristicile sale, È™i anume: flocos, ciufulit, zdrenÈ›uros, cu pete. "E un câine zdrenÅ£uros/De flocos, dar e frumos./Parcă-i strâns din petice,/Ca să-l tot împiedice,/FerfeniÅ£ele-i atârnă/Åži pe ochi, pe nara cârnă,/Åži se-ncurcă ÅŸi descurcă,/Parcă-i scos din câlÅ£i pe furcă./Are însă o ureche/De pungaÅŸ, fără păreche." În poezie este prezentată pozna cățeluÈ™ului, aceea de a fi cuprins de dorinÈ›a de a mânca un ou, urmârind găina cu intenÈ›ia de a îi sustrage oul. Arghezi descrie în detaliu fapta acestuia, reuÈ™ind să trezească suspansul cititorului. Însă, isprava lui Zdreanță nu va rămâne nepedepsită, deoarece acesta a fost văzut de către gospodină. Morala acestei fabule este aceea că furtul este un obicei greÈ™it, È™i că va fi pedepsit. Modul în care Arghezi a reuÈ™it să contureze poezia îi ajută pe copii să înÈ›eleagă foarte uÈ™or mesajul acesteia, avându-l în prim-plan pe prietenul cel mai bun al omului, È™i anume: câinele. Printre poeziile cuprinse în volum se mai numără È™i: "Ghicitoare", "Perechi", "Nepăsare", "Inimă de câine", "Meiul", "MâÈ›a", "Gâri-Gâri", "Pui de greier", "Iada", "Clocitoarea", "PiÈ›igoii", "PiÈ›igoii mei", "Alfabetul".

Cartea "Prisaca" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în zece ediÈ›ii, È™i anume: Tineretului (1980), Regis (2005), Ion Creanga (1976), Leal (1997), Gramar (2001), Regis (2000), Ion Creanga (1990), Tineretului (1967) È™i Tineretului (1954).