Tudor George - Baladele singaporene

Tudor George, născut pe 3 februarie 1926, a fost un poet È™i traducător român, în egală măsură jucător È™i antrenor de rugby, rămas în istorie prin vestitul său strigăt: "Ahoe! Un salut din vechea Troie". A fost unul dintre boemii generaÈ›ie sale, alături de Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pâcă, Florin Pucă, Dumitru Tepeneag, etc. În trecut, în PiaÈ›a Romană din BucureÈ™ti exista o cârciumă frecventată de mulÈ›i scriitori, pictori È™i actori care nu o duceau prea bine cu banii, încropită la subsol în locul unei foste bucătarii. Aceasta purta numele de "Singapore", mai târziu fiind rebotezată "PeÈ™tera". Atunci când Tudor George intra în vestita cârciumă, îi saluta pe toÈ›i cei prezenÈ›i cu vestita frază: "Vă salut din vechea Troie: Ahoe! È™i inc-o dată că e voie: Ahoe!". De-a lungul vieÈ›ii, poetul Tudor George a scris versuri È™i a tradus din creaÈ›iile unor poeÈ›i magiari, italieni, letoni, englezi È™i ruÈ™i. Cariera literară È™i-a început-o în anul 1957 cu volumul "Legenda cerbului", publicând în total 29 de cărÈ›i de poezie, de literatură pentru copii È™i 9 cărÈ›i de traduceri. Vizitele la cârciuma din PiaÈ›a Rosetti nu au rămas fără ecou, inspirându-l pe poet să scrie lucrările "Balade singaporene" È™i "Jurnalul singaporean".

Cartea "Balade singaporene", publicată pentru prima oară în anul 1970, este compusă din 52 de poezii, printre care "GeneraÈ›ia singaporeană", "Balada cuviosului bard Pâcă", "Balada cavalerului Mărgărit", "Balada spondilitei universale", "Distinsul panegiric", "Balada euforicului Ninel", "Inimă de sticlă".

În poezia "Balada cuviosului bard Pâcă", Tudor George îl descrie pe acel "copil de bulevard", ce se lua mereu la harță cu diverÈ™i bătăuÈ™i. Autorul È™i-l amintea în pragul cârciumii, având priviri de foc È™i pumni grei. Cu un corp atletic, de temerar, avea mare succes la femei. Avea o celebră mustăcioară, pe care-o botezase "samuraÈ™ul", având un celebru gest cu palma trăgând greu curburile mustății pe sub barbă, de s-ar fi speriat È™i Dumnezeu. Iar pe lângă barba împădurită-n jos, prinzându-i maxilarele ca-n cleÈ™te, sus - peste nasul cârn È™i bătăios - avea sprâncenele arcuite vultureÈ™te. În "GeneraÈ›ia singaporeană", Tudor George descrie viaÈ›a în cârciuma "Singapore", acolo unde elita boemă bucureÈ™teană a anilor '50-'60 petrecea des, acolo unde "dădea fericirea peste tine". Taverna din PiaÈ›a Rosetti, îndesată în locul unei foste bucătarii, era "bine famată", fiind situată la intersecÈ›ia dintre strada Vasile Lascar È™i strada Dianei, fiind vecină cu editura Univers. În interior, aveau loc maxim patru sau cinci mese, între pereÈ›ii acoperiÈ›i cu plăci de faianță, moÈ™tenite de la fosta bucătărie, muÈ™terii petrecându-È™i orele sub cele trei guri de aerisire prin care se vedea forfota străzii. Printre poeÈ›ii, scriitorii È™i artiÈ™tii care erau mai mereu prezenÈ›i în tavernă erau Ghita Mărgărit, Geo Martiniuc, Teodor Pâcă, Tudor George, Florin Pucă, matematicianul Nelu Winckler, pictorul George Antohi.

În ciudat vieÈ›ii sale zbuciumate, în care dependeÈ›a de băutură a pus stăpânire pe el, Tudor George rămâne unul dintre poeÈ›ii importanÈ›i ai literaturii române, nu neapărat datorită întinderii operei sale, cât mai ales pentru calitatea ei. Cunoscutul scriitorul Ion Lazu a reuÈ™it să-i schiÈ›eze un portret boemului Tudor George, descriindu-l ca pe un om de pahar, celebru datorită vieÈ›ii de noapte petrecute în cârciuma Singapore din PiaÈ›a Rosetti, pregătit în orice moment să joace roluri rând pe rând, cu nonÈ™alanță, recitând la nesfârÈ™it din propriile poezii sau din cele ale clasicilor, spre bucuria celor prezenÈ›i, sau abordând teme de strictă specialitate ale literaturii È™i artei.

Cartea "Balade singaporene" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Cartea Românească (1970) È™i Tritonic (2001).