Tudor MuÈ™atescu, poet È™i prozator român, se remarcă la nivel internaÈ›ional prin piese de teatru, jurnale È™i romane extraordinare. ReuÈ™eÈ™te să ajungă în primii scriitori români incluÈ™i în lista celor mai studiaÈ›i poeÈ›i ai literaturii universale. Este cuprins de ardoarea scrislui încă din anii copilăriei, iar la maturitate devine obsedat de caligrafie È™i culturile vechi.
Face o combinaÈ›ie ciudată între vechi È™i nou, iar melodramele sale vor fi È™ocante È™i impresionante în acelaÈ™i timp. ÎÈ™i face debutul scenic la Paris, într-o vreme plină de revolte sociale. La 1923, Parisul îl primeÈ™te pe MuÈ™atescu în toată splendoarea, iar succesul va fi colosal. Treptat, va reveni în capitala FranÈ›ei în calitate de dramaturg È™i eseist, care va colabora cu cele mai mari nume ale francezilor. Literatura creionată de MuÈ™atescu este specială, simplă È™i plină de culoare, iar drama surprisă ne va copleÈ™i pe fiecare în parte, chiar È™i pe cei care nu sunt mari fani ai genului.
“Titanic vals” este o lucrare renumită la nivel internaÈ›ional, tradusă în mai multe limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională, iubită È™i detestată deopotrivă. Lucrarea are o acÈ›iune intensă, plină de umor, iar eroii sunt prinÈ™i într-o rocadă nemaipomenită. Suspansul creÈ™te cu fiecare pagină, iar personajele fac un schimb de roluri incredibil. Piesa va fi ecranizată în 2014, iar publicul va fi încântat de maniera de evocare a lui MuÈ™atescu.
Spirache NecÈ™ulescu este personajul principal al scrierii, iar existenÈ›a acestuia este complicată È™i interesantă.Când personajul nostru decide să pornească către Ierusalim pe mare, cu un vapor celebru, rudele sale sunt îngrijorate din cale afară. De teama de a nu se scufunda, precum Titanicul, toÈ›i cei apropiaÈ›i îl îndeamnă pe Spirache să aleagă o altă cale pentru a călători în străinătate.
De aici înainte se dezlănÈ›uie o aventură extraordinară a eroului principal, care, prins într-o goană neobiÈ™nuită, nu mai È™tie cine îi este prieten È™i cine este împotriva lui. Cumva, acÈ›iunea se concentrează atât pe cazul special al lui Spirache, dar È™i pe raporturile pe care acesta le are cu ceilalÈ›i participanÈ›i la naraÈ›iune.
Lucrarea devine dramatică È™i amuzantă pe alocuri, iar firul narativ se împarte în mai multe direcÈ›ii, fără să găsească o finalitate pentru povestea principală. Cumva, MuÈ™atescu se aseamănă acum cu Caragiale, iar melodrama sa devine o comedie absolută, tranÈ™antă È™i diferită.
Personajele nu È™tiu exact în ce direcÈ›ie merg, însă sunt momente în care autorul doreÈ™te să le uÈ™ureze drumul È™i face fel È™i fel de trimiteri către alte perioade È™i încearcă o detensionare a situaÈ›iei.
Spirache este captiv într-un tumult fără scăpare, prins într-un cuib de viespi, bârfit È™i urât pe de-o parte, adorat pe de alta. Curios este că MuÈ™atescu a ales inteligent chiar È™i titlul scrierii sale, iar existenÈ›a personajelor sale se derulează când intens, când lin, asemeni unui vapor abandonat în larg. Trimiterile către Titanic fac referire È™i la plasa de minciuni în care cade personajul, dar È™i la pericolul iminent care îl pândeÈ™te.
Opera va fi extraordinar de bine primită pe piaÈ›a din È›ara noastră, iar pe site-ul anticariatului este disponibilă în mai multe ediÈ›ii, dintre care amintim următoarele: Univers (1971), Minerva (1995).