Într-o manieră inegalabilă, urmând aceeaÈ™i traiectorie ca până acum, Umberto Eco tratează problemele cu care se confruntă omul modern.
„Cinci scrieri morale" este un tratat revoluÈ›ionar semnat de italianul cu vaste cunoÈ™tinÈ›e în semiotică È™i filosofie. DeÈ™i s-a dovedit a fi un maestru al romanului, Umberto Eco se întoarce la prima sa dragoste: filosofia. Astfel, tratatul în cauză reprezintă unul dintre cele mai de preÈ› manuscrise ale literaturii universale. Chestiuni diverse precum politica, religia È™i războiul sunt analizate È™i dezbătute pe îndelete în paginile cărÈ›ii.
Eco vorbeÈ™te despre credinÈ›a închipuită a vremurilor noastre, despre nevoia de război a modernității, despre mass-media È™i schimbările aduse de tehnologie, dar, îndeosebi, despre oameni.
Lumea suferă schimbări de la o zi la alta, omul este bombardat zilnic cu sute, zeci de reclame, idealul de frumuseÈ›e este distorsionat în fel È™i chip, iar naÈ›iunile sunt angrenate în conflicte politice mocnite. Toate acestea sunt doar o parte din realitatea pe care o trăim, însă pe care nu o observăm, căci ne-am obiÈ™nuit cu ea. Umberto Eco face câteva paranteze interesante È™i realizează o comparaÈ›ie între ceea ce el numeÈ™te lumea nouă È™i lumea veche. Fără a aduce în discuÈ›ie lideri politici ori capete încoronate ale Bisericii, italianul subliniază tragediile istoriei, care par a se repeta la nesfârÈ™it.
Scrierile sale au o tentă moralizatoare puternică , de aici È™i titlul. Spre deosebire de alÈ›i teoreticieni, Eco pune accent pe fatalitatea istoriei, însă fără a dramatiza consecinÈ›ele. O bună bucată de vreme, portretizează lumea modernă, însă nu într-un fel grotesc, deÈ™i afirmă că nu este nici pe departe un susÈ›inător al modernismului forÈ›at. Pe de altă parte, concepÈ›iile sale despre bine sunt greu de înÈ›eles de către muritorul de rând. Pe scriitorul nostru îl sperie binele cu forÈ›a, după cum însuÈ™i afirmă într-un interviu. Aici vorbim, în special, despre binele politic, despre democraÈ›ia pe care toate guvernele lumii o susÈ›in È™i pretind că o implementează. În accepÈ›iunea lui Eco, lumea politică, de care a încercat întreaga viață să se ferească, este o mascaradă înspăimântătoare.
Mai târziu, face o oprire asupra religiei È™i a cutumelor absurde după care se ghidează anumite naÈ›iuni. Din nou, paradigma prezent-trecut este foarte accentuată. Spre final, italianul aduce în discuÈ›ie problema rasială È™i diferenÈ›ele de opinii, care au stârnit numeroase controverse de-a lungul anilor.
Acest tratat plin de simboluri, poate fi considerat un almanah istoric. Convingerile lui Eco sunt bazate pe studii È™i cercetări individuale îndelungate, iar concluziile muncii sale au reprezentat sursă de inspiraÈ›ie pentru alÈ›i scriitori.
Apărută în 1998 pentru întâia oară, cartea se regăseÈ™te în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediÈ›ii: Pontica (1998), Humanitas (2005).