„Confesiunile unui tânăr romancier” este un roman alcătuit din fragmente, gânduri È™i sentimente trăite de Umberto Eco în perioada de bătrâneÈ›e. Ajuns la apogeul carierei, cunoscut în întreaga lume, deÈ›inând cheia succesului pretutindeni, scriitorul doreÈ™te să împărtășească secretelor din spatele acestui miraj care l-a învăluit întreaga viață.
Când a scris „Numele trandafirului” italianul avea aproape 50 de ani, È™i nici cea mai mică bănuială despre ceea ce avea să urmeze. Astfel, romanul ajunge în topul celor mai căutate manuscrise ale literaturii universale, este tradus în peste 40 de limbi de circulaÈ›ie mondială, iar cererea este din ce în ce mai mare. Astfel, bătrânul Eco este cumva luat prin surprindere de ceea ce i se petrece. Peste noapte, dascălul universității din Bologna devine cel mai apreciat om din peninsulă.
DeÈ™i a scris încă din adolescență, iar ziarele din Italia È™i nu numai i-au dedicat câteva rubrici, succesul de aÈ™a magnitudine l-a copleÈ™it. Studiile sale vor reprezenta sursă de inspiraÈ›ie pentru operele de mai târziu, iar oamenii întâlniÈ›i îÈ™i vor lăsa amprenta asupra întregii sale opere.
Ajuns în pragul bătrâneÈ›ii, încoronat maestru al literaturii universale, Umberto Eco doreÈ™te să îÈ™i facă cunoscute trucurile care l-au ajutat să devină o figură reprezentativă. Astfel, scriitorul aduce în atenÈ›ia cititorului un alt fel de jurnal, un manuscris aparte, care ia forma unui ghid destinat scriitorilor aflaÈ›i la început de drum.
„Confesiunile unui tânăr romancier” este, aÈ™adar, o biografie diferită. Cartea debutează brusc cu o serie de fragmente care au menirea de a ne face cunoÈ™tință cu acel Umberto din trecut. Petrecem astfel câteva pagini în perioada de adolescență a autorului, îi cunoaÈ™tem trăirile È™i temerile, ba chiar asistăm la rătăcirile È™i frământările sale. Mai târziu, ajungem la perioada de început a carierei sale, la lupta pentru a obÈ›ine un post la o gazetă locală È™i la sclipirea descoperită din întâmplare.
Zăbovit vreme îndelungată asupra noÈ›iunilor de hermeneutica È™i semiotica care îi vor marca existenÈ›a È™i îl vor pasiona până târziu. Apoi, cunoaÈ™tem impresiile sale despre clasa politică a Italiei È™i, totodată, despre politicieni È™i guvernanÈ›i.
Caietul lui Umberto Eco nu este un jurnal obiÈ™nuit, ci un manuscris despre viață È™i luptă, despre realizări È™i eÈ™ecuri, despre antiteza dintre progres È™i regres. Dorind să îi îndrume pe cei aflaÈ›i la început de drum, italianul conferă nuanÈ›e moralizatoare romanului său.
Cumva, Umberto Eco nu scrie, ci sfătuieÈ™te, ghidează învățăcelul în lumea fascinantă a literaturii, o lume pe care a ajuns să o cunoască îndeaproape. Cartea este uÈ™or de parcurs, limbajul rămâne simplu, exceptând câteva pasaje care conÈ›in termeni cu un grad de dificultate ridicat pentru cititorul de rând.
Publicată pentru întâia oară în 2011, se găseÈ™te în anticariatul nostru în numeroase ediÈ›ii, dintre care amintim: Polirom (2011), Polirom (2015).