Apărută pentru întâia oară în 1997 lucrarea lui Umberto Eco este o analiză atentă a filosofiei marilor gânditori ai istoriei. Cu studii în literatură, estetică È™i filosofie, italianul alege să scrie despre cei care i-au influenÈ›at puternic cariera. Într-o perioadă în care lectura nu se afla la îndemna oricui, scriitorul conturează aspecte interesante ale culturii universale.
Pentru început, se opreÈ™te asupra legilor lui Platon È™i face o paralelă interesantă între acesta È™i Aristotel. Fără să manifeste admiraÈ›ie deosebită pentru vreunul dintre aceÈ™tia, Eco trage niÈ™te concluzii pertinente referitoare la scrierile Antichității. Este nedrept să afirmăm că italianul neagă importanÈ›a È™i măiestria celor doi greci, însă la fel de nedrept ar fi să lăsăm a se înÈ›elege că îi apreciază din cale afară.
Trecem peste impresiile personale ale scriitorului È™i ne oprim asupra unei analize bine construite, o reflecÈ›ie asupra teoriei lui Kant. Căci, dacă nu am amintit până acum, Umberto Eco este un straÈ™nic apărător al teoriei kantiene. Pe parcursul câtorva zeci de pagini, scriitorul îÈ™i îndreaptă atenÈ›ia către idealismul critic È™i perioada iluministă în Germania. Mai târziu, zăboveÈ™te asupra istoriei culturii apusene È™i conturează o antiteză inteligenta între Marx si Friedrich Engels.
Absorbit de informaÈ›ii, Eco încearcă să rămână imparÈ›ial în teza sa, însă nu îi reuÈ™eÈ™te întru totul. Observăm o înclinaÈ›ie către filosofia lui Kant È™i o hiperbolizare a personalității acestuia. Fără să atacăm subiectivismul scriitorului, pătrundem în tainele semioticii È™i hermeneuticii, È™tiinÈ›e care vor domina întreaga opera a lui Umberto Eco.
Observăm astfel că studiile sale stau la baza formării unui intelect deosebit, însă nu putem nega că italianul se va lăsa influenÈ›at de operele înaintaÈ™ilor săi.
„Kant È™i ornitorincul” este cumva un titlu metaforic, ori o formă prin care autorul doreÈ™te să împrietenească cititorul cu teza sa abstractă È™i dificil de înÈ›eles. Studiul realizat nu este destinat oricui, iar limbajul lui Eco nu este, nici pe departe, unul accesibil. Este drept că, iubitorii literaturii universale vor dori să aprofundeze opera celui ce va deveni unul dintre cei mai apreciaÈ›i scriitori ai contemporaneității.
Spre deosebire de romanele de mai târziu, în acest tratat revoluÈ›ionar, scriitorul nu doreÈ™te să impresioneze cu veleitățile sale artistice. Manuscrisul este un fel de culegere de cultură generală, un fel de îndreptar, un ghid în cunoaÈ™terea filosofiei de dinaintea noastră. Religia È™i politica nu fac casă bună în manualele lui Eco, căci scriitorul încearcă să se menÈ›ină departe de rocada dintre cele două sfere.
Lucrarea sa nu se adresează maselor, ci intelectualității. Căci ar fi de-a dreptul absurd să lăsăm a se înÈ›elege că este o lectură facilă, ori simplu de priceput. Iubitorii literaturii universale È™i, mai ales, ai stilului adoptat de Umberto Eco vor găsi în anticariatul nostru mai multe ediÈ›ii ale manuscrisului, după cum urmează: Polirom (2010), Pontica (2002).