Umberto Eco - Numele trandafirului

Publicat în 1980 la editura Bompiani, Italia, romanul „Numele trandafirului” este cartea de debut a autorului Umberto Eco. A avut un succes răsunător chiar de la publicare È™i a fost vândută în peste 50 de milioane de exemplare. Autorului i s-au decernat mai multe premii, cele mai importante fiind Premiul Strega, în 1981 È™i Premiul Medicis, în 1982. De-a lungul anilor, cartea a fost tradusă în peste 35 de limbi È™i este considerată de Le Monde ca una din cele mai influente romane ale secolului al XX-lea. În România, romanul a fost tradus în 1984 la editura Dacia. A continuat să fie republicat È™i de alte edituri, precum Polirom, Adevărul sau Hyperion. Toate aceste ediÈ›ii se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.

Romanul urmăreÈ™te povestea călugărului franciscan Guglielmo de Baskerville care încearcă să elucideze misterul din spatele morÈ›ii unuia dintre călugări, pe nume Adelmo de Otranto. Ajuns la mănăstire alături de ajutorul său, Adso din Melk, descoperă că secretul din spatele crimei este mult mai mare decât ceea ce pare iniÈ›ial. În curând, călugării încep să dispară unul câte unul, iar sarcina lui Guglielmo È™i a ucenicului său devine din ce în ce mai dificilă, iar situaÈ›ia se complică când Adso se îndrăgosteÈ™te È™i are o relaÈ›ie cu o fată din sat. În ciuda interdicÈ›iei, Guglielmo È™i ucenicul său merg în biblioteca labirintică pentru a studia. ÎnchiziÈ›ia, cu care Guglielmo avusese legături în trecut, pare a fi de asemenea implicată în poveste È™i pune presiune asupra abatelui pentru a rezolva problema. Cercetând biblioteca, Guglielmo È™i Adso descoperă o cameră secretă, dar È™i pe Jorge de Burgos, cel mai bătrân călugăr al mănăstirii. El le mărturiseÈ™te că întreg planul este al său È™i că ultima victimă va fi chiar abatele. DeÈ™i în final Guglielmo realizează modalitatea de ucidere a călugărilor È™i simbolica lor, nu poate opri niciuna dintre ele. Finalul este unul dramatic, iar călugărul franciscan È™i ajutorul său vor trebui să ia decizii dificile, care vor schimba pentru totdeauna cursul vieÈ›ii mănăstirii.

Specialist în semiotică, Umberto Eco se dovedeÈ™te a fi un maestru al îmbinării acestei ramuri a logicii cu ficÈ›iunea. El se foloseÈ™te de o operă pierdută aparÈ›inând lui Aristotel, dar de care personajele par a È™tii. El face referiri la posibilul conÈ›inut al acesteia, învăluind în mister atât această scriere, cât È™i întreaga colecÈ›ie de cărÈ›i din biblioteca mănăstirii. Biblioteca este de asemenea un loc plin de enigme, având forma unui labirint. Titlul cărÈ›ii devine astfel relevant, pentru că, aÈ™a cum însuÈ™i autorul mărturisea, a încercat să aleagă cel mai neutru titlu cu putință. AÈ™adar, unei poveÈ™ti plină de simboluri È™i motive, cel mai potrivit titlu este unul care denotă un lucru vechi, care, deÈ™i È™i-a pierdut însemnătatea È™i simbolistica, păstrează apartenenÈ›a lucrului frumos. Trandafirul, un obiect atât de plin de însemnătate, a ajuns să fie golit de ea cu timpul, însă nu È™i-a pierdut valoarea. Tot aÈ™a È™i opera lui Aristotel despre comedie, devine un trandafir, a cărui însemnătate poate că s-a pierdut, însă valoarea sa a rămas aceeaÈ™i. Eco face referire în cartea sa È™i la alte opere, prin alegerea numelor personajelor. Astfel, Guglielmo aminteÈ™te de Sherlock Holmes È™i cazul său din Baskerville, iar Jorge de Burgos aminteÈ™te de scriitorul argentinian Jorges Luis Borges, care a avut o mare influență asupra lui Eco.

„Numele trandafirului” a fost ecranizat la scurt timp după apariÈ›ie, în 1986. Filmul regizat de Jean-Jacques Annaud, avându-i în rolurile principale pe Sean Connery È™i Christian Slater, a câÈ™tigat două premii BAFTA È™i premiul Cesar pentru cel mai bun film străin. În 2019, Giacomo Battiato a lansat un nou serial, a cărui poveste urmăreÈ™te acÈ›iunea din roman. A fost difuzat pe Rai 1 în Italia, urmat de BBC în Marea Britanie, È™i apoi È™i în alte țări (SUA, Australia etc).